Cazul Raphael Libardi, sau toleranţa noastră cea de toate zilele

Phoenix, Arizona. Săptămâna aceasta s-a întâmplat un eveniment, care a ţinut capul de afiş al ştirilor locale pentru o zi şi jumătate. Unul dintre cei doi patroni ai firmei “Aracruz International Granite”, societate importatoare de granit, a fost arestat. Este vorba despre omul de afaceri de origine braziliană, Raphael Libardi. În urma unei reclamaţii telefonice, acesta a fost ridicat de la domiciliu de către oamenii şerifului Joe Arpaio şi reţinut pentru furt de identitate, deoarece se pare că pentru obţinerea dreptului de rezidenţă permanentă în Statele Unite, folosise SSN (social security number) al unei persoane decedate. Deoarece s-a folosit de rezidenţa obţinută în mod fraudulos pentru a-şi achiziţiona două case şi două maşini, i s-au mai adăugat la dosar şi aceste infracţiuni de fraudare a sistemului bancar. Odată cu el, au fost reţinuţi pentru cercetări şi fiica sa, Ive Libardi (25) şi fiul Isac Libardi (20), ambii suspectaţi ca persoane care locuiesc ilegal pe teritoriul Statelor Unite. În acest timp, soţia lui Raphael Libardi se află internată la unul din spitalele din Phoenix, bolnavă de cancer în fază terminală.

AIG

“Aracruz International Granite” şi-a început activitatea în anul 2001, prin importul de plăci de granit din Brazilia, distribuite apoi în Statele Unite şi Canada. Din anul 2003 au deschis showroom-ul din Phoenix, iar mai apoi cel din Scottsdale, AZ. extinzându-se foarte mult, astfel încât astăzi firma importă din mai multe ţări ale lumii peste 200 de tipuri diferite de granit, marmură, travertin, onix şi alte tipuri de piatră naturală folosită în domeniul construcţiilor. În prezent firma asigură 15-20 locuri de muncă, iar încasările anuale se ridică la cca. 1.9 milioane USD.

Întâmplarea face că l-am cunoscut destul de bine pe Raphael. Am vorbit de mai multe ori cu el şi firma pentru care lucrez a făcut afaceri cu el încă din anii 2003-2004. Atât cât l-am cunoscut, Raphael a fost un om extrem de amabil şi foarte corect în relaţiile de afaceri. Era omul pe cuvântul căruia se putea conta. Ca familie, păreau a oameni cu frică de Dumnezeu, creştini practicanţi. În urmă cu un an, când Raphael a aflat că soţia lui este bolnavă de cancer ne-a solicitat să ne rugăm pentru ea, crezând că singura soluţie este la Dumnezeu. Şi totuşi…

Acest caz, mă determină să repun în discuţie toleranţa noastră exagerată faţă de anumite păcate. Oare de ce trecem cu vederea atât de uşor peste anumite ilegalităţi, suntem atât de înţelegători, ba chiar îi simpatizăm pe cei care comit astfel de “greşeli” şi ne solidarizăm cu ei, luându-le apărarea. Prea adesea manifestăm o toleranţă nejustificată faţă de păcate cu care ne-am obişnuit şi nu fac parte din categoria păcatelor grave, puternic încrustate pe lista neagră a răbojului mentalităţii noastre subiective. Beţia, fumatul, drogurile, curvia, uciderea, jaful sau violul sunt păcate grave, condamnate cu vehemenţă de noi toţi. Dar încălcarea legii imigrării nu poate fi pusă alături de cele enumerate mai sus. Probabil că aşa a gândit  şi Raphael. Doar şi ei, brazilienii, sun tot un popor latin, ca şi noi, care spre deosebire de nemţi, sau alte popoare anglo-saxone, de cele mai multe ori gândim cu inima în loc să gândim cu capul. Aduc spre exemplificare cazul unui tânăr lucrător dintr-o biserică română de aici din Statele Unite, care după ce a reuşit să-şi aducă soţia şi copilul prin Mexic, în duminica următoare, la programul de dimineaţă a mai şi  adus mulţumiri publice pentru că Domnul a lucrat şi i-a ajutat să-şi reîntregească familia. Mă întreb eu; “Cum?! Ajutându-i să încalce legea??!!” Şi nimeni nu a părut să fie deranjat de acest fapt. Ba, dimpotrivă…

Discuţia ar putea continua, extinzându-se şi în alte domenii, cum ar fi infracţionalitatea economică; declaraţii false pentru obţinerea unor avantaje (locuri de muncă, obţinerea de credite bancare), evaziune fiscală, dare de mită, înşelăciune, furt în forme foarte subtile şi altele asemenea. Din păcate avem exemple destule de corupţie între membrii comunităţilor româneşti din Chicago, Phoenix, Portland, cazuri grave, de notorietate, care îşi aşteaptă finalizarea. Doamne ai milă!

Galateni 6:7  ”Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. Ce semenă omul, aceea va şi secera.”

1 Ioan 5:17  ”Orice nelegiuire este păcat;”

1 Tesaloniceni 5:22  ”Feriţi-vă de orice se pare rău.”

Coloseni 3:23  ”Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni”