Mai mult decât cuvinte…

Înainte de a vă prezenta ultimele două momente pe care le-am denumit „picanterii”, deşi ar mai fi fost multe altele, vreu să fac o precizare. Deoarece pe blogul bisericilor din RBA, Romanian Baptist  Association, în articolul: Prin ochi de frati, autorul acestei postari spune (cu o oarecare ironie, cred eu): “Am ramas profund miscat sa aflu cum ne-au vazut fratii pentecostali din Phoenix la Congresul nostru”, făcând aluzie evident, la articolul meu: Picanterii de la Congresul Baptist din Arizona, datorită acestui fapt, vreau să specific încă odată ceea ce am spus de la început: “… Am participat la ambele programe de duminică, iar programul de sâmbătă seara l-am urmărit parţial pe internet. Mi s-a părut un congres bine organizat, după părerea unor participanţi, chiar foarte bine. Nu mi-am propus să fac comentarii în legătură cu cele petrecute la congres, însă m-am gândit că ar fi interesant şi amuzant, să vă împărtăşesc unele din momentele mai picante, culese pe parcursul desfăşurării lucrărilor congresului”. Nu am încercat să iau în derizoriu ceea ce s-a întâmplat acolo, fapt pentru care am publicat şi articolele:

Un Weekend al Convenţiilor Române din Statele Unite

Înregistrarea video a Congresului Baptist din Arizona

Noul executiv al Asociaţiei Baptiste Române din Statele Unite şi Canada

şi o inregistrare audio a mesajului oaspetelui de onoare, nimeni altul decât preşedintele Uniunii Baptiste din România:

Mesajul lui Otniel Bunaciu la Congres

Totuşi, doresc să finalizez ceea ce am început, prezentându-vă doar două din picanteriile programului de duminică seara.

Fratele Pitt Popovici, ne-a dovedit ca la vârsta de 91 de ani, poate încă să fie într-o formă deosebită. L-am admirat sincer pentru aceasta.

Unul dintre momentele nostime – deşi era vorba despre ceva foarte serios – a fost citatul din cartea lui Leonard Ravenhill, “Sodoma nu a avut Biblie”, de unde fratele Pitt Popovici, cu o intonaţie de actor citează următoarele:

“Există o grupă de creştini laşi, fricoşi, care în ciuda faptului că au pierdut râvna aprinsă pentru mântuirea celor pierduţi şi un au nici o durere pentru masele de suflete pierdute, îşi mângâie inimile leşinate cu speranţa că poate chiar azi se va produce răpirea, să fie scăpaţi de necazul cel mare. Dar Dumnezeu nu a făcut nici o răpire pentru creştinii chinezi în 1940, nici pentru copiii săi dragi din Ungaria, nici pentru copiii Săi din baia de sânge din Rusia, care, acum se ridică din nou.

Dar noi, nişte grăsuţi durdulii, leşinaţi, cu o gândire înfloritoare, am vrea să ajungem în cer fără nici o mică rană, sau chiar fără nici o zgârâietură. Părinţii noştri spirituali au mers cu bucurie la rug, să fie arşi.”

Al doilea moment se referă la fraza pe care o citez mai jos, care atât prin conţinut, cât şi prin efectul din sală, se poate încadra în această categorie:

„Sunt mulţi credincioşi care n-au adus nici o roadă. Bobul de grâu trebuie să aducă un spic de grâu cu boabe. Sufletul mântuit trebuie să aducă alte suflete să fie mântuite în Domnul Isus. Şi atâţia n-au adus nici un snop, nici un suflet la Domnul Isus. De ce? Pentru că au fost amăgiţi de îngrijorările, bogăţiile, şi plăcerile lumii acesteia. Nu de mult mi se spunea de un frate că e multimilionar. Şi-i credincios. Domnul să-i dea şi alte milioane, n-am nimic cu milioanele altora, eu nu le doresc, dar ele sunt o piedică în calea lucrării sfinte. Amăgiri, plăcerile, ce să spun în privinţa asta?! Surori care nu s-au fardat în România niciodată, c-au fost mulţumite cum le-a dat Domnul obrazul, aici… toate culorile şi la păr şi la faţă… Dar ce, e păcat?! Un obraz fals mie îmi spune de o imimă falsă. Treaba voastră, puneţi. Capul acoperit. Nu vă vorbesc în privinţa asta numai semnalez, să vedeţi ce uşor pătrund amăgirile şi departă sufletul de Dumnezeu. Lepădare de credinţă se face, că în fond, de ce se fardează, de ce cutare, de ce cutare… Şi-n faţa Domnului vine şi se roagă; Mulţumesc Doamne, dar ea-i nemulţumită. O soră-mi spunea; soţul meu e nemulţumit. Avea obrazul brunet şi el ar fi vrut ca soţia să aibă obrazul alb. Domnul să aibă milă! Dacă n-a luat-o cu obraz alb, cum să fie alb? Doar numai unul, care s-a dus şi ăla în veşnicie şi-a schimbat obrazul!

La aluzia făcută la adresa lui Michael Jackson, audienţa a izbucnit în râs, unii aşa, mai reţinut, iar alţii nu-şi mai puteau opri hohotele. Fiind în localul Bisericii Penticostale Happy Valley, trebuie să ştiţi că în sală erau poate jumătate penticostali. Pe rândul din faţa mea stătea un cuplu între două vârste, care după modul cum se manifestau şi cum erau îmbrăcaţi, erau foarte conservatori. Şi nu aş fi remarcat acest lucru, dacă nu reacţionau cotindu-se şi dând din cap cu admiraţie, manifestând o bucurie copilărească la auzul remarcilor de mai sus referitoare la batic şi vopsele. Fratele Pitt Popovici nimerise bine auditoriul. Cel puţin o parte a acestui auditoriu eterogen, compus de oameni de confesiuni diferite, generaţii diferite şi de culturi diferite.