“Pe dealuri cu Domnul, aşa e de-acum,
…………………………………………….
Pe dealuri, deasupra de lumea de fum…”
La revedere Ionatan, deasupra lumii de fum, asa cum bine ai definit aceasta lume efemera prin care ai trecut ca un invingator.
Ionatan a fost omul căruia nu i-a plăcut să tacă.
I-au plăcut “Cuvintele la schimb”, i-a plăcut “Cultura pentru Hristos”, i-a plăcut rostirea, în forma ei cea mai pură. Aşa cum ni s-a destăinuit la un moment dat…
“Am tăcut, n-am tăcut, oasele-mi se topeau
Ca de-un foc de păduri ostenite pe rug,
Nu mai vreau uscăciuni, cerul gurii nu-l vreau,
Şi mă scald în Cuvânt şi prin ploaie mă duc…”
La revedere, Ionatan!
Like this:
One blogger likes this post.
l-am cunoscut personal pe fratele Ionatan. un om extraordinar, care a stiut ce crede, pentru ca a avut curajul sa firme ceea ce credea prin poeziile lui si nu numai. astfel; de oameni fac ‘farmecul’ Bisericii.
Draga George, iti multumesc pentru frumoasele cuvinte scrise despre Ionatan. Eu l-am cunoscut doar de pe listele de discutii “Confesionala”, “Cuvinte la schimb” si mai nou “Cultura pentru Hristos”, o initiativa generoasa ramasa inca “in fasa”. Cu ocazia acceptarii mele la aceasta initiativa am avut si ultimele contacte cu Ionatan, in vara anului trecut.
Nu am avut sansa de a-l cunoaste personal, insa l-am cunoscut destul de bine din ceea ce a scris. Si a facut-o atat de bine…
Dumnezeu sa ii mangaie pe toti cei intristati.
Chiar azi am citit cäteva articole pe blog-ul fr. Ionatan…inainte sä ajung pe aici…
Asta este viata!Träim cät ränduieste CEL DE SUS…SLAVÄ LUI…
Si chiar dacä fratii nostrii se duc acasä …. cuvintele lor rämän…