Un Weekend al Convenţiilor Române din Statele Unite

sâmbătă, septembrie 5, 2009 la 00:10:14 (Cultural, Stiri, Comentarii, Uncategorized)
Tags: , , , , , ,

Incepând de Vineri 5 Septembrie 2009, în Sacramento, capitala statului California, se desfăşoară cea de a 41-a Convenţie a Bisericilor Române Penticostale din Statele Unite şi Canada. Convenţia este găzduită de Biserica Penticostală Română Emanuel, păstorită de Alin Bob, cel mai tânăr păstor organizator din istoria de 41 de ani a convenţiilor române de aici din Statele Unite.

Convention Logo

 

 

 

 

 

 

 

 

Alin Bob, păstorul coordonator al Convenţiei din acest an, spune pe site-ul oficial al convenţiilor române, www.ropenti.com/:

Cu acest prilej dorim să abordăm o temă extrem de importantă pentru toţi membrii Trupului lui Hristos care doresc o Biserică dinamică: ÎNFLĂCĂREAZĂ DARUL CARE ESTE ÎN TINE! Ne rugăm pentru o înviorare spirituală în bisericile unde slujim şi fiecare mădular să-şi înţeleagă chemarea şi să-şi folosească darurile spirituale la potenţialul intenţionat de Dumnezeu.

După programele de vineri seara, sâmbătă seara, duminică dimineaţa şi seara, şi conferinţele, seminariile şi concertul de muzică şi concursul biblic, va urma un binemeritat timp de părtăşie şi relaxare la un picnic, in cursul zilei de luni.

Predicatorii la cea de-a 41-a Convenţie a Bisericilor Penticostale din Statele Unite şi Canada sunt : Valer Brâncovan, Florin Cîmpean, Beni Zăgrean, Petrru Lascău, Leonard Semenea, Nelu Prunean, Cornel Avram, Lazăr Gog şi Cristian Ionescu.

Cred că merită remarcată şi prezenţa a doi misionari români: George Găvruş (Afganistan) şi Simona Caba (Mozambic) şi de asemenea prezenţa fratelui Cameron Wilson, presedintele organizaţiei Discover Your Mission, iniţiatorul şi organizatorul principal – alături de APME – a RoMisCon (Conferinţei Române pentru Misiune), ajunsă la cea de a XI-a ediţie.

Programul este împodobit de cântări de laudă şi imnuri ale formaţiilor şi soliştilor prezenţi la Convenţie, veniţi din mai multe state Nord-Americane şi din România, Australia şi Canada.

 

În Phoenix, Arizona, are loc în aceeaşi perioadă, Al 97-lea Congres Al Asociaţiei Bisericilor Baptiste din Statele Unite şi Canada.

congres_logo 

 

 

 

 

biruitor  

Biseria organizatoare este: First Romanian Baptist Church din Phoenix, Arizona, biserică păstorită de fr. Octavian Doboş. Tema aleasă pentru acest congres este: Mai mult decât biruitori. Lucrările Congresului Baptist vor fi găzduite de Happy Valley Romanian Christian Center, un centru al cărui sanctuar inaugurat în primăvara anului 2006, poate acomoda până la 2500-3000 de participanţi (dacă se deschid şi cele două gradene laterale, care în mod obişnuit nu sunt folosite).

Datorită faptului că nu m-am deplasat la Sacramento, la Convenţia Bisericilor Penticostale, voi participa împreună cu fraţii baptişti la Congresul Asociaţiei Bisericilor Baptiste ajuns la venerabila vârstă de 97 de ani de existenţă. Din discuţia avută cu fratele Doboş în urmă cu o săptămână, nu am putut afla prea multe detalii cu privire la programarea predicatorilor, aceasta rămânand şi pentru mine o surpriză.

10 Comentarii

Trist, dar adevărat! Mel Gibson, Oksana Grigorieva şi… al optulea copil

marţi, mai 26, 2009 la 01:38:03 (Cultural, Divertisment, Stiri, Comentarii)
Tags: , , , ,

De ce aş scrie eu despre Mel Gibson? Sunt interesaţi cititorii mei de o astfel de ştire? “Mai mult decât cuvinte…” este un blog care îşî croieşte propriul drum undeva în zona evanghelică a blogosferei româneşti. Ce caută Mel Gibson cu divorţul lui, noua prietenă, sau asteptarea celui de al optulea copil al său, pe acest blog?

Ei, bine, explicaţia e simplă. Este ştiut faptul că trăim într-o perioadă de criză morală profundă, în care ne lipsesc aproape cu desăvârşire reperele. Pe acest fond, este extrem de dificil să găseşti modele. Mă refer la modele care, pe lingă suma calităţilor care le conferă acest statut, pot fi considerate modele şi din punct de vedere moral. Este tot mai greu de identificat modele în politică – şi cu atât mai puţin în politica înecată în tulburele ape ale Dîmboviţei. Nu este cu nimic mai uşor să găseşti repere în ceţoasa sfera a afacerilor, sau ce să mai vorbim de industria de divertisment. Când se întâmplă totuşi, să vezi un om care se bucură de statutul de persoană publică, politician, formator de opinie, VIP, vedetă, persoană de prim-plan, indiferent cum am vrea s-o denumim, şi totuşi, parcă înotând contra curentului, duce o viaţă morală care poate sluji de model pentru cei din jur, nu poţi să nu te opreşti şi să apreciezi, să admiri şi să-l dai ca exemplu celor din jur, în speranţă că s-ar putea ca şi binele să mai fie, măcar uneori, sporadic, o boală molipsitoare.

Aşa mi s-a întâmplat mie cu ani în urmă, când am aflat câte ceva despre viaţa particulară a lui Mel Gibson. Era căsătorit cu aceeaşi soţie de vreo 10 de ani, aveau împreună 6 copii la acea vreme şi era unul dintre cei mai bine cotaţi actori la Hollywood. Da, la Hollywood, capitala imoralităţii, locul unde unii îşi schimbă partenerele de viaţă mai des decât românaşii noştri cravatele. Mărturisesc sincer, l-am admirat. Apoi, l-am apreciat mult pentru iniţiativa de a face filmul „Patimile lui Isus” (The Passion of The Christ, 2004), film pentru care s-a dus o luptă incredibilă, la acel moment Mel Gibson asumându-şi mari riscuri. Şi totuşi…

Mel Gibson, invitat de Jay Leno la binecunoscutul Tonight Show (în ultima săptămână a longevivului supershow american), dezvăluie în timpul filmărilor de ieri 25 Mai 2009, faptul că muziciana de origine rusă Oksana Grigorieva, prietena lui în vârstă de 39 de ani, este însărcinată.

USREPORT-US-GIBSON

Ştirea vine la doar 6 săptpmâni de când soţia lui a depus  divorţul. Starul de la Hollywood, câştigător al Oscarului, acum în vârstă de 53 de ani, are 7 copii cu soţia sa Robyn, însă de cca. 3 ani sunt separaţi. Căsătoria lor de 28 de ani s-a încheiat prin depunerea cererii de divorţ pe data de 14 Aprilie 2009, în care ea susţine că între ei sunt diferenţe ireconciliabile. Provocat de Jay Leno, el spune că este trist ce s-a întâmplat, Robyn este o femeie deosebită şi dacă este cineva de condamnat pentru numărul mare de copii, ia aspra sa toată vina. El termină într-o notă degajată adăugând: „… I guess I’m Octo-Mel.”

E trist. Nu mă mai interesează nici umorul lui Mel Gibson, nici motivele divorţului, nici graba lui de a-şi „reface” viaţa privată şi de a avea cel de al 8-lea copil. Diavolul a mai câştigat o bătălie. Incă un model a căzut. Câte vor mai rezista oare asaltului forţelor întunericului? Şi oare, credeţi că e absolut întâmplător faptul că aceste „diferenţe ireconciliabile” dintre Mel şi Robyn, au apărut la scurt timp după apariţia filmului dedicat suferinţelor şi patimilor lui Isus?

7 Comentarii

100 de ani de la naşterea lui Richard Wurmbrand

marţi, martie 24, 2009 la 00:00:39 (Cultural, Eseuri, Meditatii, Stiri, Comentarii)
Tags: , , , ,

”A flower,

if you bruise it

under your feet,

rewards you

by giving you

its perfume.”

 

Richard Wurmbrand

.

 

(Fie-mi permisă parafrazarea)

 

.

“Floarea,

pe care-o zdrobeşti

sub picior,

te va recompensa,

dăruindu-ţi

parfumul ei.”

.

 

Richard Wurmbrand

 

 

 

richard-wurmbrand

Aş cum a spus, ca un fin observator al realităţilor înconjurătoare, Richard Wurmbrand a şi trăit la fel, răspândind o mireasmă care s-a răspândit în mai toată lumea. El a fost o floare a cărei zdrobire a dăruit lumii frumuseţi fără de care, mulţi dintre noi, am fi mult mai săraci astăzi.

 

Richard Wurmbrand a fost omul pe care l-am admirat cel mai mult. Model de curaj şi demnitate, în pofida blândeţei care îl făcea să pară vulnerabil. L-am întâlnit doar de două ori în viaţă şi odată am şi purtat un scurt dialog cu el. M-am simţit mic, în prezenţa lui. Siguranţa, determinarea, calmul şi totodată forţa pe care o emana fără să facă nici cel mai mic efort, toate acestea mă copleşeau. El a rămas întipărit pentru totdeauna în memoria mea ca un apostol al vremurilor moderne, demn de cinste, aici printre noi şi demn de un loc special lângă Domnul pe care l-a slujit cu o credincioşie exemplară.

 

Dacă ar mai fi trăit câţiva ani în plus, doar câţiva, Richard Wurmbrand ar fi împlinit astăzi 100 de ani. Deşi persecutat, prigonit, bătut, prost hrănit, ajuns de mai multe ori în pragul morţii, este uimitor modul în care Dumnezeu a hotărât să îl răsplătească pe Richard cu o viaţă lungă de aproape 92 de ani, o bătrâneţe fericită, încununată de satisfacţii, dorind parcă să ne lase să înţelegem că El, Dumnezeul neschimbător îşi împlineşte făgăduinţele făcute încă din vechime poporului Său ales şi urmaşilor, urmaşilor, urmaşilor lor.

 

La ora la care pregătesc acest material comemorativ, aici în Arizona suntem încă pe 23 Martie. Mai sunt puţine minute până la momentul în care luna Martie îşi va schimba cea de a 24-a filă a propriului calendar. La ora 0:00, voi posta aceste gânduri în acea mică pătrăţică a spaţiului virtual pe care îl deservesc, cu speranţa că citiorul va zăbovi câteva momente meditând cu admiraţie la extraordinara lucrare de slujire a lui Richard Wurmbrand.

 

Şi poate acest moment de meditaţie se va constitui, de ce nu, într-un mic imbold pe planul slujirii personale.

2 Comentarii

3:16

luni, martie 16, 2009 la 02:37:41 (Cultural, Eseuri, Meditatii, Ilustratii)
Tags: , , , , , , , , , , ,

Ce însemnătate pot avea aceste două numere, puse în ordinea de mai sus? După topica scrierii datei la americani, asta ar însemna 16 Martie. Când spunem 9:11, nimeni nu are nici cel mai mic dubiu că se face referire la 11 Septembrie, data tragicului atac terorist din 2001. Pentru că m-am născut pe data de 16 Martie, am avut şi eu o mică tresărire, la vederea acestui titlu pe rafturile uneia dintre librăriile creştine de aici din oraşul Glendale, Arizona. „3:16”. Sigur că nu mi-a fost deloc greu să realizez că e vorba de ceea ce numeam noi, încă din copilărie: „versetul de aur al Bibliei”, adică Ioan capitolul 3, versetul 16. Şi am cumpărat cartea lui Max Lucado. Asta se întâmpla anul trecut, în 2008, deşi cartea văzuse lumina tiparului cu un an înainte, în 2007.

lucado Se ştie că Max Lucado este unul dintre cei mai citiţi autori creştini. A scris peste 50 de cărţi, vânzările depăşind incredibila cifră de 50 milioane exemplare. Cărţile lui apar cu regularitate pe listele de bestsellers ale prestigioselor: Publishers Weekly, USA Today şi New York Times. Max Lucado a fost numit: „America’s Pastor” de către revista Christianity Today, iar în 2005, Reader’s Digest îl numeşte: „The Best Preacher in America”. A fost present în emisiuni televizate la: The Fox News Channel, NBC Nightly News, Larry King Live, şi USA Today. A fost ales ca vorbitor la National Prayer Breakfast, iar printre alte titluri şi distincţii a câştigat de opt ori ECPA Gold Medallion. Pastorul senior al Oak Hills Church din San Antonio, Texas, este binecunoscut şi iubit. De data aceasta, a ales şi un verset biblic binecunoscut şi iubit, cu care îşi intitulează inspirat lucrarea: „3:16 – The Numbers of Hope”. Dacă 9:11 reprezintă în memoria americanilor numerele teroarei şi disperării, 3:16 se vor numerele speranţei.

3-16

S-a prevăzut că 3:16 va fi un de mare succes de piaţă, şi cei care au prognozat aceasta nu s-au înşelat de loc. Autorul foarte bine cotat, Ioan 3:16 – un verset biblic mult îndrăgit, alegera titlului „3:16 – The Numbers of Hope” foarte inspirată şi atrăgătoare; iată ingredientele care au dus într-adevăr, la un succes de piaţă extraordinar.

Pe lângă cartea propriuzisă, au mai apărut:

- „3:16 – The Numbers of Hope” – Audio CD

- Traduceri în limbile: Spaniolă, portugheză, germană, suedeză, olandeză, coreeană, japoneză şi chineză.

- „3:16 – The Numbers of Hope” – Ediţie pentru adolescenţi

- „3:16 – The Numbers of Hope” – DVD pentru grupe mici de studiu

- „3:16 – The Numbers of Hope”- The Church Experience Work Book

- „3:16 – Songs of Hope” – CD, DVD şi carte

- „3:16 – Stories of Hope”

- Alte accesorii (calendare, semne de carte, cutii accesorii, plachete, bannere, tricouri şi şepci inscripţionate, ceşti de porţelan cu inscripţia 3:16, chiar şi o colecţie de bijuterii „3:16” de la „Bob Siemon Designs”, ş.a.)

În ceea ce priveşte conţinutul, Max Lucado nu îşi propune elaborarea unui tratat teologic de profunzime, ci se vrea mai degrabă o provocare de la inimă, către mintea şi inima cititorului, fără a-l solicita intellectual într-o măsură substanţială. „3:16 – The Numbers of Hope” nu este altceva decât o exegeză a ceea ce numeşte Max Lucado “Hope Diamond of the Scripture” (Diamantul speranţei Sfintelor Scripturi), pe parcursul căreia foloseşte mult imagini, ilustraţii, metafore, aşa încât explicarea unor termeni greceşti şi semnificaţia lor contextuală nu se constituie deloc într-o lectură aridă. Ca exemplu, voi face referire la dialogul imaginar dintre Max (autorul) şi Pluto, cea de a noua (fostă) planetă a sistemului Solar, retrogradată la ragul de asteroid, primind şi un nou nume: asteroidul #134340, pe motiv că nu a întrunit satndardele sistemului Solar. Înţelegându-i frustrarea lui Pluto, care astăzi e în sistem, mâine afară, deoarece acel comitet al oamenilor de ştiinţă întrunit la Praga şi-a permis să-l declasifice şi să-l retrogradeze pe motiv că e prea mic, prea înghesuit, incompatibil, etc., Max Lucado crează pe lângă dialogul dintre el şi corpul ceresc, şi un cuvânt nou, extrem de viu şi plin de vigoare: plutoed (îndrăznesc formularea în limba română: plutonat).

Adică respins fără motiv, votat afară de către niste oameni care nici nu il cunosc indeajuns, subiectivi. Ni s-a întâmpat probabil tuturor în viaţă să ne simţim trataţi asemeni lui Pluto, adică… plutonaţi! Max Lucado se introduce cu această imagine puternică în capitolul 4 al cărţii, pentru că vrea să ilustreze cât mai viu cu putinţă forţa extraordinară cu care răspunde Dumnezeu unuia care se simte asemeni lui Pluto, frustrat şi nedreptăţit, prin verbul de deschidere, „vârf de lance” a iubi! (Fiindcă atât de mult a iubit…)

Mesajul incubat în cele 29 de cuvinte din Ioan 3:16 (Versiunea Cornilescu), este unul extrem de dens, concentrat. Autorul foloseşte pe parcursul celor 12 capitole ale cărţii 130 de pagini de dezvoltare pentru a scoate la lumină sensurile şi semnificaţiile celor 29 de cuvinte. Adaugă apoi, ca material ajutător, „Only Jesus: 40 Days with the Son”, într-un fel, propunerea unui itinerar de 40 de zile împreună cu Iisus, material în care se pare că autorul foloseşte fragmente din alte lucrări scrise de el anterior.

Lucrarea reprezintă, în opinia mea – şi nu numai – un excelent material evanghelistic, bine conceput, uşor de parcurs şi mai ales, atractiv, începând de la titlu şi până la mijloacele literare folosite de un autor atât de experimentat, cum este Max Lucado.

4 Comentarii

Concert comemorativ la 60 de ani de la fondarea statului Israel

sâmbătă, februarie 14, 2009 la 12:04:44 (Cultural, Muzică, Stiri, Comentarii)
Tags: , , , , ,

“Bureau of Jewish Education of Grater Phoenix” împreună cu “Arizona State University – Herberger College of the Arts School of Music” au organizat Duminică 8 Februarie 2009, un concert comemorativ, dintr-o serie mai largă de manifestări culturale, ocazionate de împlinirea a 60 de ani de la întemeierea statului Israel, în luna Mai a anului 1948.

Deşi am fost dintotdeauna un simpatizant al Israelului, vă mărturisesc sincer că ceea ce m-a determinat să particip în calitate de spectator la această manifestare culturală, nu a fost evenimentul în sine, ci participarea la acest eveniment cultural, în calitate de interpreţi a doi profesori de la Arizona State Universty: profesorul de origine română Cătălin Rotaru, unul dintre cei mai prestigioşi contrabasişti din lume şi Dr. Baruch Meir, profesor de pian la ASU, fondator, preşedinte şi director artistic al “Bosendorfer & Schimmel USASU International Piano Competitions”, care se ţin anual la Arizona State University, Tempe, AZ.

Înainte de a evoca momentele cele mai importante ale concertului, doresc să fac o succintă prezentare a celor doi muzicieni menţionaţi anterior.

catalin-rotaru

Prof. Cătălin Rotaru, este absolvent al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, clasa de contrabas, obţinând masteratul la University of Illinois at Urbana-Champaign. După ce a fost Associate Professor of Double Bass and Jazz Studies at the University of Wisconsin-Stevens Point, şi a predat la Millikin University, şi la University of Illinois, începând cu anul 2005, el este Associate Professor la School of Music at Arizona State University. Cătălin Rotaru este câştigător al unor prestigioase concursuri internaţionale, precum:  Central Illinois Chapter of the National Society of Arts and Letters Award in 1996, locul 1 la Krannert Center for the Performing Arts Debut Recital Award in 1997, şi locul doi la 1997 International Society of Bassists Solo Division Competition şi premiul  special al juriului pentru cea mai bună interpretare a unei piese impuse în aceeaşi competiţie.

Profesorul Rotaru este un frecvent solist la “Virtuosi” International Chamber Music Festival of Pernambuco in Brazilia. Colaborează cu Phoenix Symphony Orchestra şi Arizona Opera susţinând recitaluri şi concerte alături de orchestre simfonice în Statele Unite, Europa, America de Sud şi Japonia, fiind adesea solicitat să susţină cursuri de măiestrie artistică. În trecut, a fost contrabassist principal al Orchestrei Naţionale de Radio a României, al Orchestrei Filarmonice din Sibiu, al Orchestrei Sinfonica Europea, al Danville Symphony Orchestra, al Champaign-Urbana Symphony Orchestra, şi membru şi basist principal al Orchestrei de Cameră Virtuosi din Bucureşti şi al Sinfonia Da Camera, performând cu aceeaşi măiestrie atât în domeniul muzicii clasice, cât şi cel al muzicii de jazz, prezent în numeroase festivaluri de jazz.

baruch-meir

Dr. Baruch Meir, s-a născut în Israel, şi este absolvent summa cum laude al Rubin Academy of Music of Tel Aviv University, unde şi-a luat şi masteratul în piano performance. De asemenea, deţine Artist Diploma from the Royal College of Music in London, şi titlul de Doctor of Musical Arts degree from ASU. A studiat cu profesori prestigioşi, printer ei numărându-se: Valter Aufheuser, Michael Bugoslavsky, Rachel Gordon, Robert Hamilton, Pnina Salzman şi Irina Zaritskaya. Printre distincţiile care i-au fost atribuite se numără: premiu al Fundatiei Culturale Americano-Israeliene, premiu atribuit de British Council Fellowship, locul întâi la Klatzkin Competition for contemporary piano music, premiul Concursului de Concerte de la ASU, şi alte premii in competiţiile internaţionale. A susţinut concerte în Austria, Anglia, Franţa, Israel, Portugalia şi Statele Unite. În calitate de Bösendorfer Concert Artist din anul 2003, Dr. Meir a susţinut două recitaluri la Bösendorfer Saal (Vienna) în sesiunile 2004-2005, şi la Wise Auditorium in Jerusalem, Bates Hall în Austin, Murphy Hall in Los Angeles, şi la Toujours Mozart Festival in Salzburg. Alături de cariera concertistică internaţională, Baruch Meir lucrează, aşa cum am mai amintit, ca profesor la Arizona State University, fiind solicitat să susţină cursuri la universităţi de prestigiu din Statele Unite şi de pretutindeni. Astfel, în 2004 face un turneu în Coreea de Sud, vizitând cele mai prestigioase şcoli de muzică printre care: Seoul National University, Yonsei, Kookmin, Hanyang, Sunhwa, Kyoungbook and Seoul Arts High School, în Europa: Music Academy in Vienna (Austria), Rubin Academy of Music in Jerusalem (Israel) şi alte universităţi americane. Studenţii clasei Dr. Baruch Meir constituie o prezenţă activă, atât la competiţiile naţionale şi internaţionale, cât şi la festivalurile musicale din Statele Unite şi Europa, incluzându-le pe cele de la: Aspen, Adamant, Brevard, Schlern, TCU/Cliburn Institute, IIYM, Prague, New- Paltz, Mannes şi Tel-Hai.

Concertul de duminică seara a avut loc în sala unui temple evreiesc; Temple Chai, de pe Marilyn Road din Phoenix. Sala a fost aproape plină, şi concertul a început prin cuvântul de întâmpinare al profesorului David Schildaret. El i-a prezentat pe toţi cei 7 interpreţi care urmau să interpreteze lucrări clasice, moserne, sau cântece tradiţionale evreieşti. Cocertul debutează cu Balada No. 4 in F minor, Opus 52, de Frederic Chopin (1810 – 1849), în interpretarea lui Ilia Ulianitsky, un tânăr şi talentat pianist evreu, născut în Rusia, student la clasa Dr. Baruch Meir. Urmează apoi; partea II-a – Andante cantabile şi partea a III-a – Allegro vivace, din Sonata pentru clarinet şi pian, scrisă în 1981 de Paul Harvey. La clarinet Or Sidi, studenta născută în Israel, reuşeşte să cucerească publicul printr-o interpretare de mare virtuozitate şi un deosebit rafinament, acompaniată la pian de Dallas Heaton. În continuare, Catalin Rotaru la contrabas, acompaniat de drd. Chia-I Chen, la pian, interpretează partea a II-a – Adagio şi partea a III-a – Allegro molto, din Concertul No. 1 pentru Violoncel în C Major de Joseph Hayden (1733 – 1809). După opinia mea, acesta a fost momentul maxim al concertului, Cătălin Rotaru reuşind să ne uimească cu tehnica lui desăvârşită la contrabas. După bine meritatele aplauze, am ascultat trei cântece evreieşti; Sim shalom de Valerie Shields, Silhouette de Leonard Bernstein (1918- 1990) şi “My House” din Peter Pan, de acelaşi Leonard Bernstein, primele două în limba ebraică şi cel de al treilea în limba engleză, interpretate de sopranista Rachel Policar, acompaniată la pian de Dallas Heaton. Acest moment a fost cel mai gustat de public, în majoritate familii de evrei, probabil membri ai comunităţii gazdă. Momentul în care cei doi profesori de la ASU au performat în tandem, a fost – cel puţin pentru mine – fără îndoială, cel mai aşteptat moment. Kol Nidrei, opus 47 a lui Max Bruch (1838-1920) a fost pentru mine, recunosc , o lucrare total necunoscută. Scrisă iniţial pentru violoncel şi orchestră, chiar dacă a fost interpretată de un contrabas iar partea orchestrală s-a rezumat la o reducţie de pian, lucrarea nu a avut de suferit, nu a pierdut nimic din lirismul dulce, unduirile acordurilor minore purtându-ne parcă departe, survolând parcă o lume a frumuseţii desăvârşite, care am fi dorit să nu se mai sfârşească. Sigur, aceste puternice emoţii, au avut de a face într-o foarte mare măsură cu fineţea interpretativă a celor doi maeştri care, literalmente, mângâiau corzile, sau clapele supuselor instrumente, care păreau atât de fericite să poată fi conduse înspre echilibru şi armonie desăvârşită. Finalul a însemnat revenirea pe scenă a sopranei Rachel Policar, cu “Somewhere” din West Side Story a lui Leonard Bernstein.

A fost o seară frumoasă, o seară în care pe lângă celelalte satisfacţii pe care ţi le poate oferi un concert cu muzică de o înaltă ţinută artistică, am avut şi satisfacţia să pot fi mândru că sunt român, satisfacţia că ţara aşezată pe arcul carpatic, sprijinită la răsărit pe ţărmul mării, acolo unde şi-a scris Ovidiu, poetul roman în exil Ponticele şi Tristele sale, a dat lumii personalităţi artistice la cel mai înalt nivel. La final, l-am felicitat personal pe Cătălin Rotaru spunându-i: „Felicitări, maestre!”, la care el, cu modestie şi umor, s-a uitat mirat împrejur căutând parcă din priviri, mestrul cu pricina.

 

2 Comentarii

Rugă

vineri, noiembrie 21, 2008 la 23:06:28 (Cultural, Poeme)
Tags: , , , ,

Când am scris aceste versuri, am fost tentat să intitulez poemul: “Rugă nebună”. Mi se părea, într-un fel, un titlu mai potrivit. Cererea locuitorilor din Gadara ca Isus să plece de la ei, în urma săvârşirii unui miracol de proporţii, este o rugă nebună. Dar având în vedere faptul că până la urmă, lucrurile intră în normal şi strigătul din final nu este altceva decât o rugă, cât se poate de “normală”, am intitulat poemul simplu: “Rugă”.


Referinţe biblice:

Marcu 5:1-17

Luca 5:1-8


Doamne, lasă-ne-n mizeria noastră,

Lasă-ne şi pleacă de la noi,

Lasă porcii noştri să mai pască

Bălării şi pajişti de gunoi.


 

Nu-i nimic dacă printre morminte

Bântuie-ndrăciţi nebuni şi goi,

Lasă-ne cu tulburarea noastră,

Lasă-ne şi pleacă de la noi.


 

 

gadara


 

Nu te vrem prin preajmă, prin Gadara,

Căci ne place-a ne scălda-n noroi,

Lasă-ne-n necurăţia noastră,

Lasă-ne şi pleacă de la noi.


 

Jos, pe ţărmul mării Galileii

Petru glăsuieşte dureros:

O, Isuse, pleacă de la mine,

Pleacă, fiindcă sunt un păcătos.


 

Mii şi mii rebeli de-a lungul vremii

L-au respins voit, în suflet goi

Şi prin faptele fărădelegii

I-au spus: „Doamne, pleacă de la noi”.


 

Dar privind la viaţa lor, în urmă,

Am văzut sfârşitul lor amar;

Fericirea, clipă fără urmă,

Iar durerea; veac fără hotar.


 

Mi-am simţit atunci, ca dintr-o dată,

Sufletu-ngheţat de vânturi reci

Şi din inimă am zis: „O, Doamne,

Niciodată de la mine să nu pleci!”


Scrieti un comentariu

Fireproof

sâmbătă, octombrie 25, 2008 la 03:45:44 (Cultural, Divertisment, Stiri, Comentarii)
Tags: , ,

După ce m-am întors de la “Harkins Theater” unde am vizionat “Fireproof”, o producţie Sherwood Pictures, “moviemaking ministry” a Bisericii Baptiste “Sherwood” din Albany, Georgia, un film al fraţilor Alex şi Stephen Kendrick, care îi are în distribuţie pe: Kirk Cameron, Erin Bethea, Ken Bevel, Blake Bailey, Anthony Brown şi alţii, am simţit imediat nevoia sa mă aşez şi să scriu câteva rânduri, prin care să vă încurajez pe cei care încă nu aţi vizionat acest film, să o faceţi.

 

Pelicula surprinde probleme reale cu care se poate confrunta la un moment dat orice cuplu, ţesute într-o poveste emoţionantă, mişcătoare, instructivă. Un film de care societatea contemporană are mare nevoie, pentru a re-instaura normalitatea şi a repune în drepturi valorile familiale de mult pierdute.

 

 

Fireproof Trailer

Fireproof Trailer

This movie requires Adobe Flash for playback.

 

La slujbă, înconjurat de flăcări care mistuie clădiri, Cpt. Caleb Holt se conduce după o veche regulă pompierească: „Nu-ţi abandona niciodată partenerul la greu”. Acasă, în jarul rece al propriului cămin, el se conduce după propriile lui reguli.

 

De mică, Catherine Holt a visat mereu şi a crescut cu visul de a-l întâlni pe bravul erou al luptelor cu flăcările, exact ca tatăl ei, pe care să-l iubească şi împreună cu care să formeze o familie. Acum, după şapte ani de mariaj, se întreabă de când a început să nu mai fie „good enough” (suficient de bună/importantă) pentru soţul ei.

 

Certuri cotidiene, probleme financiare, neînţelegeri legate de întreţinerea casei şi alte interese din afara căminului, îi determină pe amândoi să se gândească la trecerea la o nouă etapă a vieţii, care speră să le aducă mai mute satisfacţii.

 

Aşa că se hotărăsc să divorţeze. Tatăl lui Caleb îşi convinge fiul să încerce un experiment de 40 de zile: „The Love Dare” (Îndrăzneala iubirii, sau îndrăzneala de a iubi). Gândindu-se dacă merită sau nu efortul, Caleb se învoieşte totuşi, să încerce experimentul, mai mult din respect pentru tatăl său decât pentru binele căsniciei.

 

Încercând să rămână credincios promisiunilor făcute, Caleb trăieşte, în mod repetat, momente de adâncă frustrare. Işi sună tatăl pe care îl întreabă supărat: „Cum poţi continua să-i arăţi dragoste cuiva care te respinge mereu?”

 

Când tatăl îi explică faptul că acesta este de fapt tipul de dragoste pe care Christos şi l-a manifestat faţă de omenirea care l-a respins în mod constant, Caleb ajunge la momentul de turnură al vieţii sale, făcând un legământ de credinţă cu Dumnezeu. Şi cu ajutorul lui Dumnezeu, începe să înţeleagă ce însemnă adevărata iubire pentru partenerul de viaţă.

 

Dar este oare prea târziu pentru a mai face ceva în vederea protejării căminului lor, de flăcările mistuitoare ale divorţului? Slujba lui este să-i salveze pe alţii. Este Caleb Holt gata să facă faţă celei mai dificile misiuni a vieţii sale; salvarea propriei căsnicii ?

3 Comentarii

Top 15 – Cel mai bine vândute cărţi din toate timpurile

luni, septembrie 29, 2008 la 00:26:21 (Cultural, Diverse, Stiri, Comentarii)
Tags: , , ,

Bucuria mea este că, deşi cea mai veche, Revelaţia Lui Dumnezeu facută prin intermediul mai multor scriitori, în perioade diferite de timp, în limbi diferite (Ebraică, Koine [Greacă], Aramaică), BIBLIA, este cea mai vândută,  şi credem că şi cea mai citită carte, din toate timpurile. Statisticile spun că până în prezent, ea s-a vândut în peste 6 miliarde de exemplare!

1. The Bible (6.7 billion copies)
2. Quotations from Chariman Mao, Mao Tse-Tung (900 million)
3. The Qur’an (800 million)
4. Xinhua Zidian (400 million — a Chinese dictionary, first published in 1953)
5. The Book of Common Prayer, Thomas Cranmar
6. Pilgrim’s Progress, John Bunyan
7. Foxe’s Book of Martyrs, John Foxe
8. The Book of Mormon, Joseph J. Smith, Jr. (123 million)
9. Harry Potter and the Sorcerer’s Stone, J.K. Rowling (107 million — UK title was …and the Philosopher’s Stone)
10. And Then There Were None, Agatha Christie (100 million)
11. The Lord of the Rings, J.R.R. Tolkien (100 million)
12. Harry Potter and the Half-Blood Prince, J.K. Rowling (65 million)
13. The DaVinci Code, Dan Brown (65 million)
14. Harry Potter and the Chamber of Secrets, J.K. Rowling (60 million)
15. The Catcher in the Rye, J.D. Salinger (60 million)

Scrieti un comentariu

Benefit Music Recital

vineri, august 22, 2008 la 02:17:20 (Cultural, Muzică, Stiri, Comentarii)
Tags: , , , , , , ,

Sâmbătă 23 August 2008, de la orele 18:00, în organizarea Bisericii Române „Apele Vii” („Living Waters” Romanian Church), va avea loc un recital muzical cu caracter caritabil. Un grup de tineri, binecuvântaţi cu mult talent, vor susţine acest recital, în vederea colectării de fonduri pentru misiune în ţara vecină, Mexic. Grupul de tineri misionari vor vizita acolo, aşa cum au mai făcut-o şi cu alte ocazii, un orfelinat, care funcţionează pe lângă o biserică evanghelică. Practic, beneficiarii finali ai acestei acţiuni caritabile vor fi aceşti orfani, care pe lângă atâtea cerinţe urgente, resimt o puternică nevoie de înţelegere, încurajare şi dragoste.

Acest „Benefit Music Recital”, aşa cum l-am numit noi, se vrea o acţiune socială dar şi spirituală. Prin tot ceea ce ne-am propus, dorim ca să fie satisfăcuţi sufleteşte toţi participanţii, dar să fie mulţumit în primul rând, Dumnezeu. De asemenea, dorim ca orfanii de peste graniţă să fie primii beneficiari ai acţiunii din seara de 23 August, dar nu numai ei, ci si tinerii misionari să fie binecuvântaţi spiritual învăţând în modul cel mai practic cu putinţă, ce înseamnă să slujeşti altora. Avem deci, aşa-numita „win-win situation” (acea situaţie din care toţi ies câştigători).

Recitalul se va compune din două părţi; în prima parte se vor interpreta câteva lucrări clasice, sau unele cu o puternică influenţă clasică, iar în partea a doua, ascultătorii se vor putea bucura de o muzică actuală, clădită pe ritmuri şi armonii contemporane. Între cele două părţi, va fi o scurtă pauză, în care se vor putea servi băuturi răcoritoare, puse la dispoziţie de către organizatori.

După un foarte scurt cuvânt de bun venit, adresat asistenţei de către Marinel Mesaroş, pastorul Bisericii „Apele Vii”, va intra în scenă Robert Wilson, music director la Christ Presbyterian Church din Goodyear, care va fi prezentatorul programului serii:

I. Partea I-a:

1. Doxology – aranjament Mark Hayes (Paul Tipei)
2. O Sole Mio – Text: Giovanni Capurro, pe o melodie compusă de Eduardo di Capua. (Dana Podobea)
3. Concerto No.2 in si minor – Partea I-a, de Giovanni Bottesini (Lucian Ovidiu Manolache)
4. Panis Angelicus – pentru mai multe detalii apăsaţi LINK

Lucrarea va fi interpretată de Dana Podobea
5. Rapsodia op.79 no.1, in si minor – Johannes Brahms - (Paul Tipei)
6. Nikolai Rimsky-Korsakov – Zborul Cărăbuşului (The Flight of the Bumble Bee) (Paul Tipei)


<!–[if !supportLineBreakNewLine]–> <!–[endif]–> Pauza


II. Partea a II-a:

1. When I Survey The Wondrous Cross
2. Have a Little Talk with Jesus (Vino şi stai de vorbă ai cu Isus)
3. Sunt un pribeag…
4. I Surrender All
5. It Is Well / Amazing Grace (Bine e / Măreţul Har)
6. Pass Me Not (Nu mergi de la mine Isus) / prelucrare vocal-instrumentală (voci: Theodora Tipei, Melissa Olari şi Dan Nichitean).

 

Instrumentiştii care vor participa în partea a II-a a recitalului alături de Paul Tipei, sunt membrii în formaţiile de laudă şi închinare ale Bisericii “Apele Vii”. Ei sunt: Bianca Olar şi Filip Tipei la vioară, Andrew Olari la percuţie şi James Tipei – ghitară electrică.

În continuare, voi prezenta câte o mini-biografie a celor trei protagonişti care vor cânta, vocal sau instrumental, în prima parte a recitalului. Aceasta pentru a reliefa competenţele lor muzicale, pentru a oferi un exemplu de pasiune şi dăruire, munca şi efortul lor presărat nu de puţine ori cu multă sudoare, pentru ca în final să vină şi să închine Unicului şi Veşnicului Dumnezeu jertfa strădaniilor lor.

Dana Podobea,

o soprană care tocmai a absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, secţia Interpretare Muzicală Canto, D.E.C.I.T. Dana provine dintr-o familie cu mare tradiţie muzicală. Este fiica Profesorului Universitar Dr. Gheorghe Mogoşan de la Opera din Cluj, iar fratele ei, Cristian Mogoşan, cunoştinţa noastră de la Concertul de Colinde din Decembrie 2007, şi-a luat masteratul în interpretare muzicală canto, la aceeaşi Academie de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Dana este câştigătoarea premiului III la Concursul International de Canto „Hariclea Darclee”, Brăila, Iunie 2004. A participat şi la cursurile de măiestrie artistică oferite de Mariana Nicolesco.

Paul Tipei,

este student în anul II la Herberger College of Fine Arts at ASU, la secţia piano performance. A început studiul pianului din clasa I-a, la Liceul de Artă „Sabin Drăgoi” din Arad, cu profesoara Ana Raita. S-a remarcat ca un copil talentat din primii ani de studiu al pianului, participând in fiecare an la: Olimpiade, Concursuri Naţionale şi Internaţionale, câştigând întotdeauna cel puţin premiul III. Face excepţie doar concursul „Nueva Acropolis” de la Madrid. A cântat în România, Ungaria, Serbia, Elveţia, Franţa, Spania şi Statele Unite. După anul 2005, de când a emigrat în Statele Unite, a participat la două concursuri pe care le-a şi câştigat (2006). Drept recompensă, în Martie 2007, debutează pe marea scenă cu un concert pentru pian şi orchestră, împreună cu Mesa Symphony Orchestra. În prezent studiază pianul cu Dr. Baruch Meir, şeful catedrei de pian a Herberger College of Fine Arts at ASU, preşedinte şi director artistic al Bosendorfer & Schimmel USASU International Piano Competitions, concursuri care se ţin annual la ASU.

Ovidiu Lucian Manolache,

Master of Music, double base major este înscris la doctorat (DMA) la ASU. A absolvit Universitatea de Arte “George Enescu” din Iaşi. A câştigat locul al II-lea la faza naţională a Olimpiadei de la Odorheiul Secuiesc, Harghita, participant la Concursul Internaţional de Contrabas “Joseph Prunner” ediţia I-a, Bucureşti 2002. Şi-a continuat studiile în Germania (2 ani), unde a studiat contrabasul cu Wolfgang Guettler, iar în Statele Unite a studiat împreună cu Cătălin Rotaru, unul dintre numele de referinţă pe plan mondial, în acest domeniu. Pe parcursul anilor a cântat în diverse orchestre şi formaţii, astfel: între anii 2002-2004 cântă în orchestra simfonică a Filarmonicii „Moldova” din Iaşi. Între anii 2004-2005, cântă în orchestra filarmonicii din Reutlinghen, Germania, iar după 2005 cântă împreună cu ASU Symphony Orchestra, Winds Symphony. În ceea ce priveşte muzica de cameră, este component al ASU Chamber Orchestra şi Chamber Winds. În paralel cu cursurile de doctorat, este teacher assistant la ASU.

1 comentariu

Ultimul interviu acordat de Marcel Iureş

luni, august 4, 2008 la 00:38:16 (Cultural, Stiri, Comentarii)
Tags: ,

Vlad Mixich publică pe site-ul HotNews.ro un interviu foarte interesant luat lui Marcel Iureş, care afirma printre altele: Suntem un imperiu lingvistic: un stat federal compus din câteva provincii arhaice, unite de ceva miraculos – limba română

„L-am întâlnit pe Marcel Iureş in cabina sa de actor, aflata la subsolul unei clădiri de pe Calea Victoriei: oglinzi mari, doua şerveţele intr-un colţ şi o sticlă de apă. Neras şi îmbrăcat intr-un tricou larg, puţin decolorat, singurul actor român care a jucat alături de Nicole Kidman, George Clooney sau Bruce Willis obişnuieşte să te privească în ochi şi… Pentru cititorii HotNews, Marcel Iureş a povestit despre cea mai mare criză a vieţii sale, dar şi despre implicarea în politică. Am cunoscut un Marcel Iureş de o modestie elegantă, care poate fi însă şi foarte revoltat… Aflaţi totul citind unul dintre rarele interviuri acordate de Marcel Iureş”.

Foto: Rompress

Aşa prefaţează Vlad Mixich interviul său cu marele actor. Vă redau mai jos doar o scurtă carte de vizită a lui Marcel Iureş şi câteva ‘highlights” din interviu, care se vor o mică provocare pentru a citi interviul cu cel mai important actor român al momentului.

  • Marcel Iureş s-a născut in 2 august 1951 in Oltenia.

  • Si-a început cariera profesionala in teatru, fiind de doua ori câştigătorul premiului UNITER pentru cel mai bun actor si nominalizat de mai multe ori.

  • Este fondatorul primului teatru independent din România, teatrul ACT, calitate în care a primit şi premiul de excelenţă al UNITER.

  • A jucat sub regia celor mai mari nume ale teatrului românesc. A fost nominalizat pentru premiile British Theatre Awards.Marcel Iureş este singurul actor roman care a făcut carieră la Hollywood.

  • A jucat roluri importante alături de Nicole Kidman, George Clooney, Bruce Willis, Johnny Depp sau Tom Cruise.

  • Este preşedintele Festivalului de Film “Anonimul”.

Pe parcursul interviului, Marcel Iureş face afirmaţii interesante, uneori chiar şocante:

  • „Omul trăieşte într-un abuz permanent, într-o formă de deşănţare”
  • „Eu cred că 90% din cei care intră în biserici sunt vizitatori, la fel cum bună parte din preoţi sunt doar funcţionari”
  • „Acasă este pentru mine, la vârsta mea, locul unde îmi pot recunoaşte spaimele ca fiind ale mele”
  • „Noi, românii, suntem un stat federal compus din câteva provincii arhaice, unite de ceva miraculos: limba română”
  • „Specificul nostru este îndrăzneala mică”

Citiţi întregul interviu aici

2 Comentarii