Am preluat acest titlu de pe blogul intitulat: Tinerii Români Americani (http://tineriiromaniamericani.blogspot.com/) pe care l-am urmărit de la o vreme. Am văzut preocuparea şi zbaterile justificate ale unui grup de iniţiativă, asemănându-i într-un fel cu un înotător sleit de puteri, pe punctul de a se îneca, moment în care nu îşi doreşte nimic mai mult pe lume, decât o banală gură de oxigen. Am simţit din tot sufletul că cererea lor este cât se poate de legitimă şi mi-am pus fel şi fel de întrebări, cele mai multe rămase fără răspuns, în legătură cu reacţiile negative sau – şi mai rău – lipsa oricărui fel de reacţie, ceva asemănător comportamentului preotului şi a levitului din pilda samariteanului milostiv, din partea celor îndreptăţiţi să-şi spună opinia şi facă ceva în această privinţă. Dar iată câteva fragmente din „Apelul Tinerilor Români Americani” din 17 Aprilie 2008:
Stimati frati, surori si iubiti parinti !
Am dori sa va aducem la cunostinta, ca in luna Ianuarie anul 2007, la cererea “Tinerilor Romani Americani” si a mai multor parinti crestini, din Statele Unite si Canada, sa pornit lucrarea de ajutor pentru generatia tanara. Motivatia pentru care facem aceasta, sunt pierderile care au loc in bisericile romane americane si dorinta noasra ca toti tinerii romani din Statele Unite si Canada, sa poata sa ramana inpreuna cu familiile lor, in bisericile noastre. In ultimi ani, am perdut un numar considerabil de tineri, datorita faptului, ca dintr-un motiv sau altul, majoritatea dintre eii nu inteleg suficient limba romana. Iar pastori si lucratori romani din bisericile noastre din: comoditate, patriotism sau lipsa de cunoastere a limbi engleze, renunta sa ajute aceasta generatie tanara, care, este de doua ori mai mare la numar, decat generatia fratilor mai in varsta. Noi credem ca este corect si crestineste, sa ajutam acesti tinerii. In primul rand sunt copii si nepoti dvs. crescuti in bisericile romane. In al doilea rand, sunt viitorul de maine al bisericilor noastre.
Ca de inceput, lucrarea noastra a constat, in publicarea prin internet si trimeterea prin email-uri, a unui apel cu titlul: “Drama tinerilor romani din America“ , aderesat bisericilor romane si pastorilor nostri. Prin acest articol ne-am exprimat dorinta, ca in Bisericile Romane-Americane sa se predice si in limba engleza, si aceasta datorita faptului, ca majoritatea tinerilor, nu inteleg mesajul evangheliei in limba romana. Ne-am straduit pe cat posibil, ca din dragoste si mult respect, sa apelam la mila fratilor romani si a pastorilor de aici; adresand in detalii nevoile si cerinta “Tinerilor Romani Americani”, cat si dorinta lor de a intelege mesajul Evangheliei in bisericile romane.
Datorita faptului, ca cerinta noastra a fost legata de mantuirea sufletelor si salvarea tinerilor pentru Cer; ne-am asteptat, ca dorinta noastra, sa fie intampinata cu multa dragoste si suport, atat din partea fratilor mai in varsta, cat si a pastorilor nostri. Credeam pentru inceput, ca tot ceia ce este, e doar o mica neantelegere si ca motivatia lipsei de predici si in limba engleza in bisericile noastre, se datoreaza faptului, ca nu toti frati stiu, ca noi dealfel nu intelegem mesajul evangheliei in limba romana.
……………………………………………………………………………………………………………………………………….
Datorita faptului, ca majoritatea tinerilor au ajuns deja la varsta maturitati, timpul nostru de a salva aceasta generatie pentru Dumnezeu, este foarte scurt si limitat. Datorita acestui fapt, solicitam ajutorul fiecaruia dintre dvs. si va rugam sa nu neglijati cererea noastra. Realizam tot mai mult, ca singuri nu vom putea duce lupta aceasta pana la capat. Fiecare dintre dvs. in bisericile din care faceti parte, v-am ruga sa ridicati problema tinerilor si sa inpuneti pastorilor dvs., “30 de minute predica si in limba engleza la serviciile divine”. Sa stiti ca nu-i prea mult, si fiecare biserica poate sa faca aceasta fara nici o problema, numai sa vrea. Realizam tot mai mult, ca si in bisericile noastre sunt frati capabili cu o chemare deosebita, care pot sa predice si in limba engleza pentru tineri, numai sa li se dea loc. In acelasi timp, bisericile americane ne ofera suportul si dragostea lor, numai sa-i acceptam. Ar fi pacat, ca in aceasta tara unde se vorbeste in majoritate limba engleza, noi sa nu putem oferi acestei generatii tinere, hrana sufleteasca in limba lor. Si aceasta datorita neputintei pastorilor romani de aici, de a predica si in limba engleza.
………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Poate uni va intrebati de motivatia luptei noastre. Va spunem in numele Domnului Isus, ca nu avem nici un interes personal si nici o agenda secreta, suntem sinceri pentru Dumnezeu si lucrarea Lui. Un singur lucru dorim, salvarea acestei tineri generatii pentru Cer si mantuirea sufletelor lor, si nimic mai mult. Incheem acest mesaj, asteptand raspunsul si actiunea dvs. V-am ruga sa ne scrieti, la adresa pe internet: tineriiromaniamericani@yahoo.com .Va multumim pentru atentie si sport. Dorim mult har si pace familiilor dvs. cat si bisericilor din care faceti parte.
Din dragoste si mult respect, niste tineri si parinti responsabili.
“Tinerii Romani Americani”
“Romanian American Youth”
tineriiromaniamericani@yahoo.com
http://tineriiromaniamericani.blogspot.com
M-am întrebat ce aş putea sa fac eu în această situaţie şi m-am văzut atât de mic şi de neputincios. Ştiam că tot ceea ce pot face se referă la o arie foarte restrânsă, adică biserica locală. Eram într-un fel mulţumit pentru că Dumnezeu hotărâse să mă folosească alături de alţi câţiva fraţi, la înfiinţarea bisericii „Apele Vii” („Living Waters” Romanian Church). În momentul în care am aflat pentru întâia dată de blogul Tinerii Români Americani, „Living Waters” Romanian Church funcţiona deja de câteva luni. La început nu am realizat dimensiunea şi măreţia noii lucrării la care ne-a chemat Domnul. Am insistat însă din primele momente în care a apărut posibilitatea de a fonda o nouă biserică şi ne-am rugat mult în acest sens, ca în cazul în care viziunea şi iniţiativele noastre nu sunt în conformitate deplină cu voia lui Dumnezeu, să ni se încurce toate planurile şi să nu se lege nimic. Cu cât ne rugam mai mult, cu atât lucrurile apăreau tot mai clare, totul devenea mai limpede şi dispăreau parcă văzând cu ochii, toate obstacolele din cale. Am recunoscut voia lui Dumnezeu şi am pornit cu încredere înainte. Acum, la mai bine de un an de când a luat fiinţă Biserica „Apele Vii”, nu putem decât să-i fim mulţumitori lui Dumnezeu pentru sprijin şi succes în lucrare.
De ce am evocat, pe scurt, modul în care s-a născut această nouă mişcare, această stare de spirit care se numeşte „Living Waters” („Apele Vii”)? Am făcut-o tocmai pentru a încuraja iniţiative de felul acesta, de a comunica tinerilor americani că există speranţă şi faptul că am văzut în ei un imens potenţial ne-explorat De fapt, în opinia mea, toată problema se reduce la crearea, sau asigurarea unui cadru favorabil, în care tânărul crescut aici, în America, să poată să îl cunoască pe Domnul, să realizeze că are nevoie de pocăinţă, să se producă în el naşterea din nou, adică acea regenerare spirituală fără de care nu poţi fi membru în marea familie a lui Dumnezeu (a se citi BISERICA) şi mai apoi creşterea spirituală, maturizarea, pregătirea pentru slujire şi slujirea fiecăruia cu dăruire şi eficienţă. Toate acestea nu se pot realiza decât cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu. Dar dacă tânărul nu înţelege Cuvântul? Simplu! Predicăm în limba pe care o înţelege el cel mai bine. Şi nu odată sau de două ori pe lună, un mesaj de la un alt tânăr, care are şi el nevoie să fie evanghelizat. Mai ales în procesul de creştere spirituală, de maturizare în credinţă, este nevoie să trecem de la consumul de lapte – aşa cum ne învaţă apostolul Pavel – la bucate mai tari, adică la o hrană sănătoasă şi din ce în ce mai consistentă.
În acest moment ar trebui să vă spun ce soluţii am găsit şi aplicăm noi la „Livig Waters”. Îl voi lăsa pe Mike Olari să o facă, preluând mesajul trimis de el şi publicat pe blogul tinerilor româno-americani acum câteva zile:
· A respond for: “Tinerii Romani Americani”
· From: “Mike Olari”
· June-28-2008
“Drama batrinilor romani din America”
“Noi ducem copii nostri fortati la bisericile romanesti,
iar ei intr-o zi, ne vor duce pe noi, fortati la bisericile americane”.
Acum noi nu-i intelegem pe ei; intr-o zi, nici ei nu ne vor intelege pe noi.
Iubiti tineri si parinti, romani din America!!!
Nu intimplator am dat titlul acestui email “Drama batrinilor romani din America”. Pot sa-mi permit sa scriu acest email fiindca sunt unul dintre cei vizati, dar multumesc Domnului, fiindca impreuna cu alti frati am fost luminati inainte sa fie prea tirziu. Nu-mi plac anonimele, de aceea o sa ma prezint inainte de-a zice prea multe. Ma numesc “Mike Olari”, am ajuns in America pe cand aveam doar 25 ani, mai precis in anul 1983. Locuiesc in statul Arizona de mai bine de 24 ani. D-zeu m-a binecuvintat cu 7 copii, pe care ii iubesc mai mult ca orice. Va pot asigura de faptul ca va inteleg foarte bine, de aceea, noi citiva parinti din Arizona am facut primi pasi in a rezolva aceasta problema. Eu nu zic sa faca toti ceea ce am facut noi aici, dar pot sa va spun ca este cu efect. Dupa 20 de ani, timp in care am fost un membru foarte activ (si unul dintre fondatori unei biserici romane din acest stat) a trebuit sa plec si sa o iau de la inceput. Cel mai mare motiv care a stat la baza acestei decizii a fost, responsabilitatea pe care o am fata de copiii cu care am fost binecuvintat. Atita timp cit copiii mei au fost mici, lucrurile au mers bine, fiindca ei mergeau acolo unde-i duceam noi, parintii.
Insa situatia s-a schimbat radical in momentul cind copiii nostri s-au facut mari. Am vazut ca tot mai mult doresc sa mearga la bisericile americane. Imi spuneau insistent ca pentru ei este foarte greu sa stea 2-3 ore intr-o biserica unde nu inteleg mare lucru. La inceput am crezut ca este doar o scuza si-am inceput sa-i intreb atunci cind participau la programele bisericilor americane, despre ceea ce s-a predicat. Nu numai ca erau in stare sa-mi redea aproape toata predica, dar si peste saptamina aduceau in discutie acea predica. Deci a fost clar pentru mine ca ei au o problema de limba. Am inceput impreuna cu alti frati sa mergem sa discutam cu cei din conducere pentru a incepe sa introducem predici in engleza, chiar daca nu la programele din biserica, dar macar la serile de tineret. Ani de zile am primit multe promisiuni dar aproape nimic nu sa facut concret. In sfirsit la inceputul anului 2007, impreuna cu inca 3 familii, am decis sa rezolvam aceasta problema. Am discutat cu copii nostri si-am decis sa incepem o noua biserica cu specific americano -roman. Doresc sa mentionez faptul ca plecarea noastra a fost discutata cu pastorul bisericii si noi am plecat fara sa incercam sa influentam pe altii din biserica. Ne-am rugat mult pentru acest lucru inainte sa-l facem. Cind am fost siguri ca este voia lui D-zeu sa facem acest pas, atunci l-am facut.
Cum decurg programele noastre?
1. Incepem cu timpul de lauda si inchinare, unde 2-3 cintari sunt in engleza, iar 2-3 in romaneste.
2. La fiecare program, aproape fara exceptii se predica 20-25 minute angleza, 20-25 minute romaneste.
3. Durata programelor este de o ora si jumatate pana la 2 ore.
4. Joia seara noi cei mai batrini ne adunam pentru rugaciune (doar rugaciune si marturii), iar tinerii au programul lor intr-o incapere alaturata. (tot ce fac ei joi seara este in engleza)
Doresc sa mentionez faptul ca dupa 30 minute de lauda si inchinare, biserica este asa de cercetata, incit predicile sunt asultate cu foarte mare seriozitate si atentie. Predicile care se tin in romaneste in general sunt traduse si proiectate si-n engleza. Totodata doresc sa mentionez faptul ca tinerii nostri au astazi mult mai mare respect fata de noi, datorita faptului ca noi am fost gata sa lasam pentru ei confortul traditiei si sa acceptam sa platim pretul, pentru a face acest lucru. (pret care n-a fost mic deloc)
Rezultatele dupa 1an si 2 luni:
a. Atit noi cei mai in virsta cit si copiii nostril, realizam ca am facut mari progrese in ceea ce priveste maturitatea si cresterea spirituala.
b. Implicarea noastra in comunitatea din jur si in domeniul misionar a crescut enorm.
c. Avem multi tineri, care vin cu regularitate desi nu mai frecventau nici o alta biserica. Unii dintre ei venind la noi, au afirmat ca se simnt foarte bine, fiindca sunt primiti cu multa dragoste, aceasta fiindca noi am renuntat la a-i judeca pe oameni (asa cum de fapt ne invata Biblia) si-i indemnam pe toti sa se apropie de D-zeu fara a-i judeca noi.
d. Am inceput cu 39 pesoane, iar la ora actuala, ca membri am trecut de 100. Ca participare sunt si pina 150-200 la unele programe. Asta in conditiile in care noi suntem in chirie intr-o sala de sport la o biserica americana, si n-am fost deloc laudati de celelalte biserici pentru acest lucru.
e. Se pune baza pe calitate, atit in ceea ce priveste cintarea, cit si predicarea Cuvantului.
f. Cu ajutorul lui D-zeu am cumparat un pamant, am depus planurile pentru aprobare la City of Glendale si speram ca de acum intr-un an, sa avem locul nostru de inchinare, un loc modest dar practic.
Pentru toate aceste toata slava o dam Celui ce merita, adica lui D-zeu.
Ce ii opreste pe liderii romani sa faca aceste lucruri pentru voi cei tineri?
a. Traditia.
b. Cei mai multi predicatori si pastori nu stapinesc limba engleza suficient, pentru a predica in engleza. Ca atare isi vor pierde locurile din frunte.
c. Egoismul. Multi nu se gindesc nici macar la mintuirea famililor lor, nici de cum la altii.
d. Lipsa cunoaşterii Cuvintului lui D-zeu. Din cauza ca nu cunoastem cuvintul lui D-zeu ne este frica de orice lucru nou.
f. Aroganta. Sunt atitia romani care inca mai cred ca au venit in America sa fie exemplu pentru americani. (haide sa fim seriosi). In ultimul timp tinem ocupata prima pagina a ziarelor americane, cu tot felul de lucruri urite pe care le fac romanii aici in America.
g. Ignoranta. Duhul vremii ,,I DONT CARE” se poate vedea tot mai mult in vietile noastre. Nu ne pasa de nimeni si de nimic. Ne bucuram cind auzim de cineva ca-i merge rau. Mie sa-mi fie binel.
Lista ar putea contina, dar ma opresc aici.
Cred ca este timpul sa ne trezim si sa punem in aplicare 1CORINTENI-13. Ar trebui sa-l citim in fiecare zi. Ma ingrozesc gindindu-ma, la ,,DRAMA BATRINILOR ROMANI DIN AMERICA”. In scurt timp daca nu ne trezim vom plati un pret mai mare decit tineri nostri de astazi. Daca nu-i intelegem, ei, unul cite unul (pe nesimtite) vor pleca din bisericile traditionale romanesti, ne vor lasa cu Catedralele noastre goale si vor merge acolo unde vor fi intelesi si vor putea si ei sa inteleaga. Sa nu uitam faptul ca timpurile cind bisericile se umpleau cu cei veniti din Romania s-au dus. Cei din Romania prefera se plece pentru un trai mai bun in Europa, la ce sa mai vina pina aici in America. Dragi frati slujitori, va rog sa va ginditi foarte sinceri si sa vedeti ca bisericile noastre traditionale, deja platesc un pret foarte mare si anume:
1. Atitia tineri care stau in biserica si sunt destul de ascultatori, nu neaparat ca sunt de acord cu noi, dar am reusit sa-i impingem la ipocrizie, fiindca numai asa li se da cit de cit importanta.
2. Cei care au avut curajul sa ne spuna ce nu le place, i-am impins afara din biserici si-am facut din ei niste rebeli.
E usor sa-i judecam, dar oare nu este timpul sa vedem daca nu cumva ne facem noi vinovati de calitatea credinciosilor din bisericile Romane. Este timpul sa ne trezim cu toti si sa dam valoare lucrurilor la care le da D-zeu valoare si sa eliminam tot ce nu are valoare in fata lui D-zeu. Cineva spunea un lucru si anume: Noi am dus copiii nostri la cresa sa fie crescuti, (fiindca noi am fost prea ocupati pentru a facem bani) iar copiii nostri ne vor duce la batrinete la aziluri. Eu zic, ca s-ar putea ca noi astazi sa-i ducem copiii nostri fortat la bisericile romanesti, iar ei sa ne duca fortat mai tirziu la bisericile americane. Ma rog D-lui sa nu se intimple aceste lucruri. Dar pentru a nu se intimpla aceste lucruri noi trebuie sa luam masuri si sa facem ceva cit mai curind. Am scris si pentru batrini (nu numai pentru tineri) fiindca stiu ca acest mesaj va fi citit si de cei mai batrini. S-ar putea ca nimeni sa nu-l ia in seama, dar eu m-am eliberat de-o povara pe care o port de mult timp pe inima. Dragi tineri, va iubesc si ma rog D-lui sa va dea multa rabdare cu noi cei mai batrini, iar in caz ca va hotariti sa va stabiliti in frumosul stat Arizona, nu uitati ca aici va asteapta o biserica plina de dragoste si gata sa raspunda nevoilor voastre spirituale.
GOD BLESS YOU ALL
Subscriu acestor opinii deşi sunt câteva puncte în care ar fi necesară poate o mică nuanţare. Şi în cazul în care nu simţim că ar trebui schimbat câte ceva “pe ici pe colo, prin punctele esenţiale” s-ar prea putea chiar să trăim în viitor o ne-dorită dramă a bătrânilor români din America.
(textele inserate au fost preluate in forma publicată iniţial)
