Dacă tot am stat acasă şi nu am participat la Convenţia Bisericilor Penticostale Române din Sacramento, CA., de ce să nu particip la Congresul Asociaţiei Bisericilor Baptiste, care anul acesta se desfăşura aici, în Phoenix, Arizona. (De acasă mă despărţeau doar 25 min. de condus maşina până la locul unde se ţinea congresul, o distanţă banală pentru cei de aici.)
Am participat la ambele programe de duminică, iar programul de sâmbătă seara l-am urmărit parţial pe internet. Mi s-a părut un congres bine organizat, după părerea unor participanţi, chiar foarte bine. Nu mi-am propus să fac comentarii în legătură cu cele petrecute la congres, însă m-am gândit că ar fi interesant şi amuzant, să vă împărtăşesc unele din momentele mai picante, culese pe parcursul desfăşurării lucrărilor congresului. Aşa că, fiţi pe fază:
Duminică dimineaţa, fraţii Octavian Doboş, Daniel Brânzei şi Otniel Bunaciu au fost protagoniştii celor trei picanterii ale dimineţii, iar seara, iar seara, neobositul frate Pitt Popovici ne-a arătat că şi la 91 de ani mai poţi fi în prim-planul unei zile de congres anual. Însă despre programul de seară voi scrie într-o a doua postare pe aceeaşi temă.
La un moment dat în program, fr. Octavian Doboş urmează să anunţe un solo la pian, în interpretarea lui Johnny Dobos, propriul său nepot. Şi spune dumnealui cam aşa: “Urmează un solo de pian şi vă rog să nu mă acuzaţi de nepotism, eu trebuie să-i spun numele ca să nu vină altul la pian, este nepotul meu Johnny Dobos…” Partea nostimă vine abia după interpretarea celor două lucrări pentru pian, finalizate în ropotele de aplauze ale celor prezenţi, moment în care fr. Daniel Brânzei se ridică de la tribuna congresului şi spune: “L-am văzut pe Johnny pe Youtbe şi dacă mergeţi pe Youtube mai puteţi să-l vedeţi în continuare. Vă daţi seama dacă nepotul cântă aşa de frumos, cum trebuie să cânte fratele Doboş!” Au urmat aplauze şi chiar hohote de râs, publicul gustând cu mare plăcere momentul.
De asemenea, tot în cadrul programului de dimineaţă, în ultima predică, fr. Oti Bunaciu vorbind despre un Dumnezeu care se manifestă aici şi acum, nu numai în suveranitatea Cuvântului Său ci şi în decizia omului de a răspunde iniţiativei Divine, ilustrază această idee în felul rmător:
„Am auzit mărturisiri în Uzbekistan despre musulmani care s-au pocăit pentru că au avut un vis cu Isus Hristos, n-au avut Biblie, n-au avut cine să le mărturisească şi într-o noapte l-au visat pe Isus Hristos.
Acuma Dumneavostră ştiţi, io-s copilul lui Bunaciu şi tata spune că visurile vin din mulţimea grijilor. Cei care i-aţi fost studenţi ştiţi lucrul acesta! Dar când vezi un om care a fost musulman şi s-a pocăit pentru că a avut un vis cu Isus Hristos, ce poţi să spui?! Dumnezeu este Suveran! El este sus în cer, noi suntem aici pe pământ, şi nu contează cât de bună-i teologia mea, nu contează cât de profundă-i gândirea cuiva, nu contează cât de sofisticate sunt tehnologiile noastre. Dumnezeu i s-a arătat în vis, în Chipul Lui Hristos şi omul acela acuma este copilul lui Dumnezeu. Slăvit să fie numele Lui!”
