Priveghiul Gabrielei

Au trecut vreo patru ore de la terminarea priveghiului Gabrielei Ardelean Parasca (aşa cum apare numele ei pe tabloul aşezat lângă sicriu).

Slujba de priveghi s-a ţinut la Happy Valley Romanian Pentecostal Church, din Phoenix, la cererea familiei şi a celor apropiaţi Gabrielei. Această biserică, a inaugurat un nou lăcaş de închinare anul trecut, o clădire impresionantă care are peste trei mii de locuri, după cum îmi sunea cineva în această seară.

Numărul participanţilor la slujba de priveghi este greu de estimat, dar se crede ca au fost prezente aproximativ 800-1000 persoane. La slujba oficiată de pastorul Cornel Avram, au mai participat şi păstorii locali Petru Lascău şi Nelu Filip, iar din San Leandro, California a fost prezent păstorul Ion Păşcuţ, cel care i-a ţinut în braţe la binecuvântare pe cei doi copilaşi ai familiei Parasca, pe vremea când aceştia erau membri în Biserica din San Leandro. Iar din Kitchener, Canada a fost prezent orădeanul Ioan Sas, cel care păstorea biserica penticostală în care erau membri familia Ardelean, pe vremea când Gabriela era încă în România. Acesta a povestit câteva lucruri despre Gabriela, printre care şi episodul căsătoriei ei.

In pofida mulţimii florilor multicolore, in pofida zîmbetului fermecător de pe chipul înrămat al Gabrielei, în pofida cântecelor de jale, sau a cuvintelor de mângâiere adresate familiei îndoliate şi întregii asistenţe, împrejur domnea parcă o atmosferă apăsătoare, un fel de disconfort nedefinit, indescifrabil. Nu am fost capabil să definesc această stare, până în momentul în care pastorul Petru Lascău ne-a mărturisit cu multă durere, încă din primele cuvinte ale mesajului, că este revoltat. Da, acesta era cuvântul potrivit. Cum să nu fii revoltat, când în pragul sărbătorii Crăciunului, când soţii fac cadouri frumoase soţiilor şi copiilor, asistăm la cel mai sinistru cadou pe care ar fi putut să-l facă cineva, vreodată. Curmarea vieţii partenerului, într-un mod atât de barbar, în prezenţa copiilor. Revoltă. Şi nudoar împotriva omului, cât mai ales împotriva diavolului, sursa tuturor relelor, acea entitate lipsită de orice umbră de sensibilitate.

Peste câteva ceasuri lungi şi grele, va avea loc înmormântarea. Ştim că după revoltă urmează resemnarea. Însă acest proces, până la vindecarea măcar parţială, e lung şi anevoios, presărat cu multe lacrimi, cu multă durere.

Dumnezeu să mângâie familia aceasta, atât de greu încercată.

Anunțuri

7 gânduri despre „Priveghiul Gabrielei

  1. N-o cunosc pe Gabriela,dar m-a impresionat profund ceea ce s-a intamplat.
    Sincere condoleante familei si sper din tot sufletul ca cei doi copilasi sa fie crescuti de parintii Gabrielei!!!

  2. Ma bucur foarte mult sa aflu ca cei doi copilasi vor fi crescuti de parintii Gabrielei.Macar atata bucurie sa aiba acesti oameni,greu incercati de soarta.Presupun ca asta inseamna,ca cei doi copilasi vor fi crescuti in Romania.Sper ca D-zeu sa-i intareasca si sa le ajute sa mearga mai departe!

  3. Toata lumea a simpatizat cu victima, si in mare parte am facut-o si eu pentru ca nimic nu poate sa scuze aceasta crima,care lasa doi copii orfani, cu toate ca probabil putini din cei care isi dau cu parerea stiu sau au trecut prin momente prin care Daniel probabil a trecut. Intamplator am trecut printtr-o experienta oarecum similara, in care iti pui incredrea intr-o femeie o ajuti sa vina din romania in america, ii dai casa, loc de munca etc..si o crezi pe cuvant ce iti spune cu toate ca tu vezi altceva si toate lucrurile care le face te fac sa tragi alte concluzii, dar totusi esti oarecum increzator in cuvantul ei. Si intr-un final realizezi ca te-a mintit cu nerusinare, luni la rand, a profitat de tine cand a avut nevoie, ti-a ascuns tot timpul lucruri si doar si-a urmarit interesul personal, ajungand sa se casatoreasca pe ascuns pentru acte,chiar cu seful tau, si tu intamplator iti pierzi jobul de acolo, in timp ce in continuare te mintea pe fata ca nu are pe nimeni in viata ei, dar intre timp vine sa-ti spuna ca ea o sa plece in romania, (ca doar deja avea greencardul de luni de zile) dar minte in continuare ca nu stie cum o sa plece si ca nici nu este casatorita….. ca sa ajung sa aflu adevarul si sa-i fortez sa recunoasca public, si imediat dupa ce au fost dati pe fata au pus poza in ziar ca sunt proaspat casatoriti…..cand el era cu prietena de Craciun, pe care o avea de peste 8 ani, in timp ce „nevasta” era plecata in romania. Si sa aflu pe urma ca nu numai eu eram cela care simtea ca” it is going crazy” ci si prietena tipului care avea banuilei, dar care la fel era mintita ca nu e nimik si ca doar are vedenii……
    Este usor sa iti dai cu parerea si puterea cuvantului este extraordinara, dar pot sa spun un singur lucru :sentimentul care il ai in momentul in care afli adevarul ca ai fost mintit/inselat atata timp cu nerusinare ca sa nu zic altcumva, cand sti prin ce macinari interioare ai trecut in tot acest timp cand erai mintit si simteai ca esti mintit, dar cand o confruntai cu .anumite lucruri te facea sa crezi ca tu esti dus cu pluta, si ca ai doar vedenii,si ca te-ai stricat de cap, cand numai tu sti ce simteai in interiorul si-n mintea ta ca ‘you are going crazzy…” Ca apoi sa afli de fapt ca toate presimtirile tale intr-un final s-au adeverit, si-au iesit la suprafata. In acel moment sentimentul este de a pune mana pe un gun si a face dreptate, si nu iti trebuie multe sa o faci pe nenorocita sa plateasca pt ca simti ca merita din plin, mai ales ca nu are macatr curajul sa recunoasca ca te-a mintit si isi pune ‘sotul’ sa o apere sa-ti spuna ca pune restraining order impotriva ta…ca tot tu esti ala vinovatul, si nebunul ..etc….. Noroc ca Dumnezeu a cu 2 luni si ceva inainte sa aflu adevarul care l-am dat pe fata, mi-a dat gandul cel bun sa ma mut la vreo 800mile departare si sa nu fiu in preajma cand am aflat, ca sincer nu stiu ce putea sa se intample…Nu cred ca mi-ar fi trecut prin minte sa fac lucruri atat de drastice, dar prin ceea ce treci, este greu de a pune in cuvinte si de-a putea intelege daca n-ai trecut prin astfeld e experiente. Mi-a trebuit luni de zile sa incerc sa trec, sa uit de ce-a fost…ma costat chiar pierderea locului de munca care de curand il obtinusem si care era cel mai profesional din cate avusem, la o institutie financiara….
    Nu-i cunosc nici pe unul nici pe celalalt,din fam Parasca, nu incerc sa aduc nici acuzatii nici sa iau apararea cuiva. cred insa ca ar fi mare pacat ca acest tragic eveniment sa ramana ingropat si uitat, fara sa incercam sa invatam ceva din el incercand sa gasim adevaratele motive pentru care s-a ajuns aici.
    Faptul ca pastori doar au dat lacrimi si au incercat sa impresioneze prin cuvantari de tot felu de la inmormantare, nu rezolva problemele de acest gen pentru ca problema este mult mai grava si mai serioasa. Nu stiu de ce se ascunde intr-un fel gunoiul sub pres. Poate ar fi bine ca acesti lideri spirituali pe umerii carora apasa o extraordinara responsabilitate sa ia atitudine, si nu doar sa verse lacrimi, ca sunt de prea putin folos celor 2 copii ramasi fara parinti. Toti gresim, nimeni nu-i perfect, dar a incerca sa ascunzi problemele care exista inclusiv in bisericile evanghelice romanesti din america este o rusine. Ar trebui taiat in care vie daca vor ca oameni sa poata sa se pocaiasca cu adevarat, sa vada o condamnare reala a modului de comportament atat a al femeilor cat si a barbatilor, pentru ca sunt deopotriva vinovati. dar daca incerca doar sa cosmetizeze problemele si sa pretinda ca nu exista atunci degeaba au ajuns unde au ajuns, si doar interesul financiar conteaza de a mai cumpara o biserica si mai mare, de a-si cumpara masini si mai noi etc….Bisericile cu cat sunt mai mici cu atat pot avea control mai mare asupra celor ce se intampla in ele, si partasia credinciosilor este si mai fructuoasa.
    Am citit numeroase pareri si opinii pe toat felul de situri, unii care se pare ca sunt in arizona si cunosc mai bine situatia si se pare ca nici ea n-a fost nici pe departe usa de biserica, dimpotriva, geloziile lui se pare ca ar fi justificate.
    Ar trebui sa curga multa cerneala pe acest subiect, nu atat despre personajele implicate cat subiectul in sinea lui. Depinde de noi fiecare daca mai lasam sa se repete o astfel de tragedie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s