Iubire adevărată

 Cu mai multe luni în urmă, am primit prin e-mail această impresionantă poveste în imagini. Nu ştiu dacă pot fi acuzat de încălcarea drepturilor de autor (Copyright), deoarece nu ştiu cine este artistul fotograf care a surprins aceste imagini aproape neverosimile. Odată cu imaginile am primit şi informaţia că fotografiile au fost făcute undeva în Ukraina. Este un amănunt mai puţin important. Ceea ce a lăsat o puternică impresie asupra mea, a fost reacţia atât de „umană” a unei fiinţe din lumea „celor care nu cuvântă” (pe nedrept, cred eu, numită astfel).re his wife is injured and her condition is serious.

O pasăre a fost rănită şi se află într-o situaţie critică.

1

 

El îi aduce mâncare şi o tratează cu dragoste şi compasiune.

2

 

 Pare şocat şi nu-i vine să creadă că ea a murit. Încearcă să o mişte.

3

 

Îşi dă seama că partenera lui dragă nu se va mai întoarce la el niciodată şi începe să plângă.

5

 

După un timp, resemnat, rămâne lângă trupul ei, priveghind-o îndurerat.

6

Picanterii de la Congresul Baptist din Arizona (2)

(continuare)

Din mesajul fratelui Otniel Bunaciu, de duminică dimineaţa am mai desprins următoarea frază interesantă:

Baptiştii nu au promovat niciodată ideea de ţară creştină, pentru că oridecâte ori s-au aflat într-o ţară creştină au fost persecutaţi. În România, noi am fost persecutaţi înainte de comunism, mai dur, de către guverne creştine.

Aveam un profesor de istorie la Oxford, care spunea: „Singurul motiv pentru care baptişti n-au persecutat pe nimeni este pentru că n-au avut ocazia! Give them the chance!” (daţi-le ocazia!) Cred că şi noi am putea face lucrul acesta!

Înaintea momentului rugăciunii pentru colectă….,

fratele Doboş povesteşte cum cu o altă ocazie, la rugăciunea pentru darurile de mâncare a fost solicitat să se roage fratele Plăcintă (prezent şi el aici în sală). În continuare îşi exprimă regretul că nu a fost suficient de inspirat să îl solicite la rugăciunea pentru colectă pe fratele Săracul, (de asemenea, prezent în sală). După care face anunţul propriuzis.

(va urma)

3:16

Ce însemnătate pot avea aceste două numere, puse în ordinea de mai sus? După topica scrierii datei la americani, asta ar însemna 16 Martie. Când spunem 9:11, nimeni nu are nici cel mai mic dubiu că se face referire la 11 Septembrie, data tragicului atac terorist din 2001. Pentru că m-am născut pe data de 16 Martie, am avut şi eu o mică tresărire, la vederea acestui titlu pe rafturile uneia dintre librăriile creştine de aici din oraşul Glendale, Arizona. „3:16”. Sigur că nu mi-a fost deloc greu să realizez că e vorba de ceea ce numeam noi, încă din copilărie: „versetul de aur al Bibliei”, adică Ioan capitolul 3, versetul 16. Şi am cumpărat cartea lui Max Lucado. Asta se întâmpla anul trecut, în 2008, deşi cartea văzuse lumina tiparului cu un an înainte, în 2007.

lucado Se ştie că Max Lucado este unul dintre cei mai citiţi autori creştini. A scris peste 50 de cărţi, vânzările depăşind incredibila cifră de 50 milioane exemplare. Cărţile lui apar cu regularitate pe listele de bestsellers ale prestigioselor: Publishers Weekly, USA Today şi New York Times. Max Lucado a fost numit: „America’s Pastor” de către revista Christianity Today, iar în 2005, Reader’s Digest îl numeşte: The Best Preacher in America”. A fost present în emisiuni televizate la: The Fox News Channel, NBC Nightly News, Larry King Live, şi USA Today. A fost ales ca vorbitor la National Prayer Breakfast, iar printre alte titluri şi distincţii a câştigat de opt ori ECPA Gold Medallion. Pastorul senior al Oak Hills Church din San Antonio, Texas, este binecunoscut şi iubit. De data aceasta, a ales şi un verset biblic binecunoscut şi iubit, cu care îşi intitulează inspirat lucrarea: „3:16 – The Numbers of Hope”. Dacă 9:11 reprezintă în memoria americanilor numerele teroarei şi disperării, 3:16 se vor numerele speranţei.

3-16

S-a prevăzut că 3:16 va fi un de mare succes de piaţă, şi cei care au prognozat aceasta nu s-au înşelat de loc. Autorul foarte bine cotat, Ioan 3:16 – un verset biblic mult îndrăgit, alegera titlului „3:16 – The Numbers of Hope” foarte inspirată şi atrăgătoare; iată ingredientele care au dus într-adevăr, la un succes de piaţă extraordinar.

Pe lângă cartea propriuzisă, au mai apărut:

„3:16 – The Numbers of Hope” – Audio CD

Traduceri în limbile: Spaniolă, portugheză, germană, suedeză, olandeză, coreeană, japoneză şi chineză.

„3:16 – The Numbers of Hope” – Ediţie pentru adolescenţi

3:16 – The Numbers of Hope” – DVD pentru grupe mici de studiu

„3:16 – The Numbers of Hope”- The Church Experience Work Book

„3:16 – Songs of Hope” – CD, DVD şi carte

„3:16 – Stories of Hope”

Alte accesorii (calendare, semne de carte, cutii accesorii, plachete, bannere, tricouri şi şepci inscripţionate, ceşti de porţelan cu inscripţia 3:16, chiar şi o colecţie de bijuterii „3:16” de la „Bob Siemon Designs”, ş.a.)

În ceea ce priveşte conţinutul, Max Lucado nu îşi propune elaborarea unui tratat teologic de profunzime, ci se vrea mai degrabă o provocare de la inimă, către mintea şi inima cititorului, fără a-l solicita intellectual într-o măsură substanţială. „3:16 – The Numbers of Hope” nu este altceva decât o exegeză a ceea ce numeşte Max Lucado “Hope Diamond of the Scripture” (Diamantul speranţei Sfintelor Scripturi), pe parcursul căreia foloseşte mult imagini, ilustraţii, metafore, aşa încât explicarea unor termeni greceşti şi semnificaţia lor contextuală nu se constituie deloc într-o lectură aridă. Ca exemplu, voi face referire la dialogul imaginar dintre Max (autorul) şi Pluto, cea de a noua (fostă) planetă a sistemului Solar, retrogradată la ragul de asteroid, primind şi un nou nume: asteroidul #134340, pe motiv că nu a întrunit satndardele sistemului Solar. Înţelegându-i frustrarea lui Pluto, care astăzi e în sistem, mâine afară, deoarece acel comitet al oamenilor de ştiinţă întrunit la Praga şi-a permis să-l declasifice şi să-l retrogradeze pe motiv că e prea mic, prea înghesuit, incompatibil, etc., Max Lucado crează pe lângă dialogul dintre el şi corpul ceresc, şi un cuvânt nou, extrem de viu şi plin de vigoare: plutoed (îndrăznesc formularea în limba română: plutonat).

Adică respins fără motiv, votat afară de către niste oameni care nici nu il cunosc indeajuns, subiectivi. Ni s-a întâmpat probabil tuturor în viaţă să ne simţim trataţi asemeni lui Pluto, adică… plutonaţi! Max Lucado se introduce cu această imagine puternică în capitolul 4 al cărţii, pentru că vrea să ilustreze cât mai viu cu putinţă forţa extraordinară cu care răspunde Dumnezeu unuia care se simte asemeni lui Pluto, frustrat şi nedreptăţit, prin verbul de deschidere, „vârf de lance” a iubi! (Fiindcă atât de mult a iubit…)

Mesajul incubat în cele 29 de cuvinte din Ioan 3:16 (Versiunea Cornilescu), este unul extrem de dens, concentrat. Autorul foloseşte pe parcursul celor 12 capitole ale cărţii 130 de pagini de dezvoltare pentru a scoate la lumină sensurile şi semnificaţiile celor 29 de cuvinte. Adaugă apoi, ca material ajutător, „Only Jesus: 40 Days with the Son”, într-un fel, propunerea unui itinerar de 40 de zile împreună cu Iisus, material în care se pare că autorul foloseşte fragmente din alte lucrări scrise de el anterior.

Lucrarea reprezintă, în opinia mea – şi nu numai – un excelent material evanghelistic, bine conceput, uşor de parcurs şi mai ales, atractiv, începând de la titlu şi până la mijloacele literare folosite de un autor atât de experimentat, cum este Max Lucado.

Un om a căzut într-o groapă şi nu poate ieşi singur din ea.

hand.jpg

Cineva, mai sentimental, trecând pe lângă groapă exclamă: “Îmi pare rău pentru tine, pentru că ai căzut acolo!”

Un altul mai raţional, păşind pe alături spune: “E normal ca cineva să cadă într-o asemenea groapă”

Un fariseu zice: “Numai cei răi cad în groapă!”

Matematicianul calculează dimensiunile gropii.

Reporterul de la ştiri vrea exclusivitate pentru povestea căderii în groapă.

Unul căruia îi place să se autocompătimească spune: “N-ai văzut nimic, până nu vezi în ce groapă am căzut eu!”

Un predicator legalist conclude: “Îţi meriţi groapa!”

Un filozof umanist zice: “Crede în tine însuţi şi vei ieşi din groapă!”

Moralistul exclamă: “Să vezi ce vor zice mama şi tatăl tău când vor vedea în ce groapă ai căzut!”

Un optimist spune: “Putea fi şi mai rău!”

În timp ce pesimistul răspunde: “Nu se poate nenorocire mai mare!”

 

Isus, văzându-l pe cel căzut în groapă, îi întinde mâna şi îl scoate afară din groapă.