Urare de sărbători

.

Nu-mi place deloc postura de colindător intârziat, însă răgazul celei de a doua zile a Sărbătorii Naşterii Mântuitorului îmi dă posibilitatea de a aşterne în scurte cuvinte un gând călător înspre cei dragi de aproape şi de departe, înspre cei cunoscuţi şi cei necunoscuţi, înspre toţi ce ce vor fi cutezat să deschidă pagina acestui blog, peste care se aşternuse tăcerea apăsătoare a ultimelor săptămâni de alergare şi zbateri.   

Continuând să cred în farmecul, dar mai ales în valoarea sărbătorii Întrupării Cuvântului, mă încumet să vă doresc şi eu din inimă, tuturor; Sărbători Fericite şi binecuvantări de tot felul, direct de la Sursa Veşnic Nesecată. Şi vi le doresc în dozele pe care doar El le poate calcula pentru fiecare, aşa încât sa nu primim prea mult şi să fim tentaţi să uităm de El, dar nici prea puţin, pentru a nu fi ispitiţi să murmurăm şi să cârtim, asemeni poporului sfânt de odonioară. Parcursul nostru prin pustiul spiritual al epocii postmoderniste şi al traversării perioadei critice în care vorbim tot mai mult despre postculturalism şi arte relaţionale, chiar se poate asemăna foarte bine cu drumul lung, anevoios şi intortocheat dintre egiptul tristelor experienţe ale trecutului şi canaanul promisiunilor şi al viselor unui viitor mai bun.

În pofida crizelor, a deteriorării standardelor, în pofida decadenţei aproape generalizate, bucuraţi-vă de speranţa dată de realitatea venirii în lumea noastră a Pruncului Sfânt, care şi-a pus amprenta asupra istoriei omenirii mai mult decât au reuşit s-o facă marile armate ale imperiilor care s-au perindat pe la cârma istoriei, mai mult decât marii filozofi sau revoluţiile culturale, mai mult decât uimitoarea explozie a ştiinţei şi a tehologiei. Şi toate acestea pentru că Pruncul era Fiul lui Dumnezeu.

Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr.

Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. (Ioan 1:14)

Anunțuri