Mi-am pus adesea, încă din adolescenţă, întrebarea pe care cred că şi-o pun mulţi tineri; oare cine sunt eu? Evident aveam unele răspunsuri… Îmi cunoştea părinţii şi fraţii, aveam o identitate, frecventam o şcoală, eram membru într-o biserică… Şi totuşi… Parcă lipsea ceva dintr-o ecuaţie complicată, pe care totuşi, mi se părea că o rezolvasem. Am înţeles, mai apoi, că identitatea mea nu era ceva static, ci mă aflam într-o continuă transformare şi ceea ce prindea contur astăzi, mâine se putea destrăma foarte uşor. Am înţeles că secretul constă în acel nosce te ipsum (cunoaşte-te pe tine însuţi), despre care nu ştiusem nimic. Astăzi, aş reformula puţin spunând; redescopere-te mereu! Şi totuşi, încă mai am destule nedumeriri. Mă uit înspre viitor, încercând să stabilesc o linie a orizontului. Cred că nu voi reuşi niciodată. Şi totuşi… „când Se va arăta El, vom fi ca El;” (1 Ioan 3:2). Acum ştiu bine că ceea ce spune Pavel este atât de adevărat, chiar şi în ceea ce ne priveşte pe noi înşine; „Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin” (1 Corinteni 13:12).
Până atunci, însă… locuiesc împreună cu soţia şi cei patru copii în Sun City, Arizona şi încerc din răsputeri să fac faţă unei lupte cotinue, pe mai multe planuri. Şi încerc în fiecare zi să mă cunosc tot mai bine.
Ah, era să uit să mă prezint! Numele meu: Mircea Tipei
Bun venit în acest spaţiu virtual, în care am onoarea să fiu gazda ta!
Buna draga Mircea!
Nu-ti pot ura „Bun-venit!”, pt ca eu nu sunt inca acolo, dar iti urez mult succes. Sunt fan al tau, asa ca blogul asta vine ca binecuvantare pentru mine.
Ce altceva sa-ti mai spun? Era si timpul sa impartasesti dulceata versurilor tale, fie in proza, fie in rima.
Te iubesc din toata inima mea draga Mircea!
Bun venit Mircea in mediul printarii cuvantului pe ecran. Sper ca ai inteles mai mult decat spun cuvintele. Intr-adevar este greu sa transmiti doar cuvinte. Transmitem sentimente, idei, ideologii si, mai mult, ne transmitem pe noi insine. Mult succes la blogait!
Stimate Mircea Tipei
Felicitari pentru blog. Este bine sa iti scrii gandurile zilnic. Este ca briza marii peste un psihic obosit de rutina vietii.
Dan Spaniard
Bun venit si spor la …treaba
Draga Mircea,
Sintem cu totii,prin”marea trecere a vietii”,in cautarea propriei noastre identitati…Uitam uneori ca frumusetea cautarii e data adesea de oamenii pe care-i intilnim pe dum.Blogul tau nu numai ca ne invita in spatiul intim al cautarii tale (iti salut intiativa si ma bucur sa particip…)dar pune in perspectiva faptul ca,in definitiv,noi,cei in Hristos,umblam pe acelasi drum.
Simona
Sunt un oarecare, George!
Te felicit pentru ceea ce faci!
Iti propun frateste sa schimbi calendarul. Cea dintai zi a saptamanii nu este luni.
Va multumesc tuturora pentru urarile sau frmoasele cuvinte de inurajare, pe care le-ati postat.
Daca de Simona si de Ionica ma leaga amintiri frumoase si in virutea clipelor minunate petrecute impreuna tin sa le multumesc pentru interesul cu care ma urmaresc, cuvintele frumoase adresate de Dan Spaniard sau Aurel Mateescu, ma onoreaza.
Multumesc Cristian Lucaci! Te urmaresc cu interes.
Multumesc George! Am schimbat si calendarul, datorita tie!
Toate cele bune!
Mult succes si felicitari pentru acest minunat blog!
Multumesc, Radio Emanuel! Si mult succes in tot ceea ce faceti!
🙂
Bine te-am gasit, pace!
Multumesc zimbetului bibomedia.
Violeta, multumesc pentru vizita si urare. Imi place avatarul tau… violet! E de sezon. Suntem inca in plin Martie!
Avatarul probabil nu se distinge in poza mica. Este un wallpaper crestin cu titlul DUMNEZEU TE IUBESTE. Daca doresti sa-l vezi marit, il gasesti in blog, la pagina „I like this pictures… :)” pe randul de sus al Header-ului.
Multumesc pentru precizare. Mai in gluma spus, avatarul tau parea sa spuna ca si Minulescu (daca nu gresesc): „Nu sunt ce par a fi”.
Sa ai o zi buna!
Imi plac poeziile lui Minulescu, dar imi pare rau daca folosire acelui avatar a putut da nastere la interpretari gresite. Multumesc si eu pentru explicatii, e mai bine sa nu-l mai folosesc ca sa nu mai existe probleme pe viitor.
nu pot decat sa te felicit pentru deosebita maniera de a scrie si sa-ti urez succes in tot ce iti propui!
Multumesc Isabel.
Sa ai o zi buna!
Multumim, pentru ca ati fost o binecuvantare pentru noi, !
Multumesc Ciprian. Apreciez ceea ce faceti acolo la Resita si nu numai. Va doresc mult succes in lucrare!
Buna, Mircea. Intamplator am ajuns la blogul tau. Mereu cand gasesc -in cuvinte „virtuale” sau reale, la oameni „virtuali” sau reali – starea de Dumnezeu, mi-e bine.
Nu am sa schimb ziua intai a saptamanii, (zambet) dar sunt deschisa la intelegere si cunoastere.
Ma gasesti pe www. fragmentarium.uauzilla.ro (deocamdata). Si eu, printre multi ati blogari – mai in rime, mai in proza, cu pareri pe care mi le asum, mereu perfectibila si deschisa la sugestii. Nu prea am experienta pe blog – dar imi place sa comunic.
Toate cele bune, tie si familiei tale, de aici din Bucuresti…
M-am bucurat ca intamplator sa te gasesc aici si sa ma gazduiesti.Felicitari pentru frumoasele cuvinte incurajatoare pe care le-ai insiruit…
Fi binecuvantat tu si familia!
Multumesc, Ovi. Simte-te bine aici si te astept sa mai revii. Regret foarte mult ca sunt mai ocupat decat mi-as dori si nu pot sa ma ocup asa cum as vrea si cum s-ar cere, de mica mea… „resedinta virtuala”! Toate cele bune!
Salutare Mircea…ma bucur sa te intalnesc si aici….vreau sa te felicit si sa te apreciez totodata,ca itzi faci timp si pentru lucrurile care conteaza cu adevarat.Succes in continuare….Salutari si la familie,mi_e dor de voi…bye !!!
Multumesc pentru vizita si aprecieri. Sper sa gasesti lucruri interesante si (mai ales) folositoare, trecand pe aici. Speram sa ne vedem curand!
am citit ceva despre Carman pe blogul tau si de atunci efectiv mi-ai ramas la inima. de aseara insa ma mai leaga ceva: aici l-am descoperit pe Catalin Rotaru! minunat blog! elegant!
Bine te-am găsit frate Mircea
M-am bucurat să găsesc blogul dumneavoastră şi să descopăr, după o lungă răsfoire, că aveţi cuvinte şi versuri atât de frumoase pe care să le împărtăşiţi. Sunt puţin trist văzând că nu aţi mai scris; trag nădejde că e ceva temporar.
Har şi pace de la Domnul, pentru cei dragi dumneavoastră, împreună cu salutări sfinte.
Draga Corneliu,
Imi pare bine sa aflu ca ai gasit aici un mic „coltisor de blogosfera” in care sa te simti bine, fie si doar pentru cateva momente. Regret si eu ca sunt prins intr-o prea mare masura de tumultul unei vieti trepidante in care am adesea senzatia ca timpul se comprima, fapt pentru care reusesc „performanta” de a pune deoparte tot mai putin timp pentru scris. Sper sa reusesc sa „rup” acest ritm si sa revin, macar la o… relativa normalitate.
Toate cele bune!
Hi Mircea,
dupa nume ar trebui sa fii frate cu John Tipei, Marioara, Anisoara , etc
sau poate e doar coincidenta de nume
pe mine ma stiai ca „Oanea lui Onescu”
ALese binecuvintari
Da, ai intuit bine si imi place sa ma consider fostul tau vecin din Zarand, chiar daca parintii s-au mutat la Arad cu vreo doi-trei ani inainte sa ma nasc eu. Imi pare bine sa te regasesc si aici in spatiul virtual. Din cate stiam esti (sau ai fost) pe undeva prin Chicago sau imprejurimi.
Daca vrei sa comunicam scrie-mi pe adresa de email: mtipei@yahoo.com
Toate cele bune tie si familiei!
Sincer cand am vazut ca ai dat un LIKE pe blogul lui Petrica Lascau m-am bucurat ca ai revenit in blogosfera, dar apoi uitandu-ma pe blogul tau a trebuit sa lacrimez
Sa fi iubit draga Mircea!
Draga Marcel,
eu nu am fost plecat nicaieri, am ramas doar retras in umbra, consumand mai mult si daruind mai putin. Si recunosc: asta nu e bine. Ingrasa!